… vine și vremea aceea cînd orișice cap de familie tre’ să-și ia inima-n dinți și să vază ce e cu parcul cela de distracții acvatice din Militari – Divertiland.
Auzind din dreapta și stînga că e balamuc curat, ne pregătirăm cum se cuvine dinainte. Fiindcă tot bătea Soarele-n geam, mîngîindu-ne pe la pleoape, ne dusărăm de dimineață-devreme să ne punem bine și cu Doamne-Doamne: am vizitat vreo șase biserici (ia să văd dacă le țin minte: Sfîntu-Gheorghe vechi, Răzvan, cea cu sfinți, Scaune, Popa Rusu și Batiște – unde pe colț mai trăiește vechiul dud); ba chiar, ca să fim siguri că avem asigurare extinsă, trecurăm și pe la una papistașă – pe la Bărăția.
Pare-se c-a funcționat, așa că reușirăm să ne distrăm bine de tot la Divertiland.
Dacă n-ați fost, aflați că e cam limitrof, după ce ieși din Militari: treci Centura, te lași pe sub ea apoi și o iei spre Kika; și mai departe e simplu. Zău c-ar fi nevoie de o trecere subterană pe sub Autostradă, da’ ce zic eu? – să pună mîna s-o facă, toți care au construit aici centre comerciale căcălău.
La Divertiland e lume – lume, lume, lume! Și toată lumea asta are cel puțin un copil; așa că… e vesel – nu apuci să te plictisești.
Mi-a plăcut; ne-a plăcut – și asta e mare lucru: dacă reușești să te-ntorci din babilonia asta și să-ți dai seama c-ai petrecut o Duminică frumoasă, înseamă că ții bine la tăvăleală urbană.
Ce să zic? Tobogane mari și mici, bălăceală, apă sus, apă jos; apă din stînga și apă din dreapta.
Parcare mare; dar nu-atît cît să-i cuprindă pe toți – lumea ajungea și pe cîmp; prilej să constat că, atunci cînd nu-s linii trase pe asfalt pe care să le-ncalce șoferul, culmea! – toată lumea încearcă să parcheze cît mai cuminte și mai civilizat…
Am stat pîn-a-nceput seara să se lase.
Și…..uiiiiiiiiiiiiiiiiii! tare m-aș mai da o dată pe tobogan…
comentarii