despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Plimbări în Bucureşti VII

S-ar putea să nu vă placă aşa de tare plimbarea de azi. N-o să căutăm locuri frumoase. O să mergem în josul Dîmboviţei, printre fabrici şi făbricuţe vechi – multe abandonate.

Prin zona industrială

Acu’ o sută de ani, Bucureştiul nostru era mai mic, aşa că fabrici care azi par a fi în centru erau atunci la marginea oraşului.

Zona industrială Lînăriei – Vitan – Abator e plină-plină de fabrici, oarecum specializate: o să găsiţi foste fabrici de încălţăminte, de pielărie, de tricotaje – motivul e legat de rîul Dîmboviţa. Fabricile astea sînt urmaşele primelor tăbăcării şi postăvării, care funcţionau în josul rîului pentru a nu murdări apa ce alimenta oraşul. De aceea şi Abatorul, vechiul abator, tot acolo era.

O să pornim de la Budapesta – adică de la intersecţia bulevardelor Cantemir – zis şi Magistrala – şi Mărăşeşti. Luaţi-o pe Mărăşeşti, înspre Dîmboviţa, şi faceţi dreapta pe strada Cuza Vodă. Puteţi s-o luaţi apoi pe strada Bucur, ieşind în piaţa Bucur, unde se află Maternitatea -fireşte- Bucur: faină clădire!

Luţi-o pe lîngă fabrica de încălţăminte Pionierul: intraţi, astfel, prin strada Verzişori, într-o zonă industrială veche. Strada Verzişori, pe acest segment, e închisă traficului – dar nu te-mpiedică nimeni să mergi pe-acolo; doar cîinii şi gropile:

Da, ştiu: n-arată deloc frumos. E multă paragină şi parcă te doare sufletul. Acu’ vreo sută de ani erau pe-aici, pe străzile Verzişori şi Tăbăcăriei, vreo patru fabrici de încălţăminte şi pielărie, una de tricotaje şi una de mezeluri.

Clădirile astea dau înspre Splai – iată ce-a mai rămas din frontispiciul fabricii de încălţăminte Bourul:

Fabrica s-a mai numit şi Dîmboviţa, şi CIPCI (Centrala Industrială de Pielărie şi Confecţii Încălţăminte).

Acum găsiţi tot ce vreţi pe-acolo: depozite, tipografii, firme mici – şi multă istorie industrială năruindu-se.

Strada Verzişori redevine la un moment dat stradă normală, cu case (e o parcelare de case-tip, o frumuseţe) şi pomi bătrîni; e şi un scuar, în mijlocul căruia e chestia asta:

… care nu ştiu ce vrea să fie – dar îmi place!

E momentul să dai o raită pe străzile din jur – Elena Cuza, Poteraşi, Vitejescu, Aristizza Romanescu; ai ce vedea:

… dar plimbarea continuă, înspre actualul bulevard Şincai, care-i de fapt vechea stradă Lînăriei. În dreapta ajungi la liceul Şincai, pe lîngă clădirea vechii Şcoli de Meserii (actuala Iosif Rangheţ), iar în stînga ieşi la pod, la Timpuri-Noi.

Odinioară Calea Văcăreşti nu se oprea la pod ci, urmînd traseul bulevardului Mircea Vodă de azi, ajungea la Sfînta Vineri. Dac-aţi lua-o-n jos, pe Splai, aţi ajunge într-o altă zonă industrială veche, cea a Abatorului (dezafectat prin 80 şi mutat la Glina) şi a Industriei Bumbacului.

Traversînd însă Dîmboviţa şi trecînd pe lîngă fabrica Timpuri Noi, cîndva Lemaitre, intraţi pe strada Ion Minulescu, demult-demult numită Apele Minerale (şi-n vremea stalinismului Bela Brainer)!

În stînga e fabrica (sau ce-a mai rămas din ea) de confecţii Crinul, apoi fabrica de medicamente Biofarm. Ambele fiinţau şi înainte de Război.

Vă veţi intersecta cu strada Vlad Dracul:

… pe care e o veche făbricuţă de mezeluri:

… Strada Ion Minulescu continuă; la fiecare colţ de stradă e-o casă frumoasă:

… sau o clădire industrială:

Mă rog, pe fiecare străduţă e cîte-o făbricuţă!

Dar nu s-a terminat. Pe partea stîngă a străzii Minulescu se află actuala fabrică de pantofi Flaros, fostă Flamura Roşie, fostă Mociorniţă:

… care se-ntinde, ehe! te plictiseşti mergînd pe lîngă ea. Şi cînd se termină, daţi peste clădirea Institutului de Cercetare în domeniul Pielăriei!

… da, e şi aşa ceva!

După colţ e, pe strada Călugăreni, Asociaţia Românilor Sinceri – de care vă ziceam săptămîna trecută.

Cu asta, s-au cam terminat de văzut chestiile industriale; dar străzile dintre Ion Minulescu şi Splai sînt frumoase şi plăcute plimbării; iar străzile dintre Ion Minulescu şi dealul Vitanului (Foişorului, Grădinarilor, Papazoglu, Vlaicu Vodă) mai au ceva farmec: sînt în pantă, fac curbe largi – sau nu…

… mai găsim şi cîteva trepte interesante pe lîngă care-am trecut astă primăvară…

… aşa că merită făcut un ocol şi pe-acolo, înainte ca zona să se umple de blocuri.

37 comments to Plimbări în Bucureşti VII

  • Foarte buna initiativa de a aduce in discutie si arhitectura industriala veche. Are farmecul ei si din nefericire este si cea mai expusa demolarii. Mi se pare foarte interesanta casa aflata pe coltul strazii, mai exact chestia de pe frontispiciu ce aduce cu o farfurie plina de spaghete ( sau cel putin asa vad eu in fotografie 🙂 ).

  • Mda, asta e mai nou cartierul meu, m-am mutat în zonă cu vreo doi ani în urmă. Am rămas uimită câtă lume îl ştie încă sub numele de Lemaitre. Anul trecut puteai găsi încă guri de canal pe care scria Lemaitre, dar cred ca le-au schimbat pe toate când au asfaltat vara trecută. Acum îmi pare rău ca n-am făcut o poză cu una dintre ele. Pe Foişorului e o clădire interesantă, o şcoală construită prin 1930 (dacă nu mă înşel) ca urmare a unui proiect social. Funcţionează şi azi tot ca şcoală. Şi cred că unele dintre clădirile din curtea fabricii Timpuri Noi sunt de pe vremea lui Lemaitre (probabil abandonate şi loc de viitor mall). Dacă mai treceţi pe aici şi dacă nu l-ati încercat încă, vă recomand restaurantul El Capitan. Mîncare arăbească foarte bună şi (după spusele cuiva care se pricepe, ca eu nu sunt expertă) cea mai bună narghilea din Bucureşti.

  • Pe Verzisori am intalnit niste caini foarte rai.

    La fabrica “Bourul”, este o bataie de joc modul cum au “reabilitat” hala industriala.

    Foarte nedreptatita toata aceasta arhitectura industriala. Sunt sigur ca in deceniul urmator va disparea mare parte din ea, sa se ridice blocuri noi.

    BRAVO pentru acest “tur virtual”!!

  • hm

    @Bogdan: trebuie să mergi pe-acolo şi să pierzi ceva vreme, căci sînt prea multe de văzut. Mulţi dintre cei care locuiesc pe-acolo (ei, bătrînii lor) au lucrat la fabricile alea; ştiu multe istorii.
    @Andreea: capacele turnate la Lemaitre nu s-au pierdut de tot – le găseşti în alte cartiere, unde au rămas după asfaltări. Au 80 de ani… şi sînt ca noi. Şcoala aceea e tare frumoasa!
    @Raiden: ţi se rupe inima cînd vezi distrugerile. Locurile au fost distruse de comunişti printr-o modernizare industrială prostească, apoi prin privatizări şi lăcomie imobiliară…

    Cum o fi fost cînd funcţiona toată industria aia, înainte de comunism?

  • Pai de-aia aveam “economie” in vremea monarhiei, ca mergea industria, mergea agricultura, cam se miscau lucrurile in tara asta. Acum… ce sa mai miste? Hai la referendum!!

  • Avoid

    Stalpul din zona Verzisori face parte dintr-o veche retea de tramvai care avea traseu pe acolo.

  • hm

    @Avoid: nu arată ca nici un stîlp de tramvai bucureştean. Nu arată ca nici un stîlp de lumină. E complet atipic, de aceea – şi avînd în vedere soclul – cred în continuare că este un soi de monument – ceva.
    Prin scuarul acela nu au trecut tramvaie.

  • dragul nostru Bucuresti!!!

  • Freesys

    Aveam industrie in timpul monarhiei dar noi nu exportam nimic (uneori in anii secetosi, cereale), industria era clientela politica, statul facea achizitii peste achizitii cu credite luate de la Bursa londoneza, la care eram datori vanduti daca nu venea razboiul.

  • hm

    Ei, şi?
    Nu exportam – dar construiam.
    Sigur că statul făcea achiziţii – pentru că în acei ani se făcea canalizare, se trăgeau gaze, se electrifica masiv, se construia infrastructură.
    Călcăm şi acum pe capace de canal turnate la Lemaitre în 1928 – şi nu ştiu cum dracu se face – capacele alea zici că-s noi şi-acum.
    În 1940 Malaxa construia automotoare care aveau aer condiţionat.

    Sistematizarea Bucureştiului – cine, cînd a facut-o?

  • Freesys

    Malaxa a fost un “baiat destept” al vremurilor respective, statul practic a cumparat uzina de la el cu cateva zile inainte de intrarea in vigoare a Decretului-Lege de nationalizare. Sistematizarea Bucurestilui nu a facut-o nimeni niciodata din pacate. Astept un articol care sa atinga si sociologia maselor din acele vremuri; in ciuda “realizarilor” omul de rand ducea o viata mizera in interbelic, viata mizera ce a facilitat aparitia, dezvoltarea si venirea la putere a comunismului. Pentru o imagine luciferica asupra societatii Bucurestiului interbelic recomand o nuvela usoara a lui E.Barbu “Oaie si ai sai”.Prefer socialismul multilateral dezvoltat al anilor 70 in detrimentul unei monarhii constitutionale sau al unei pseudo-democratii europene.

  • hm

    De antropologie şi sociologie nu mă ocup.
    Radu Oltean a scris luni despre sărăcia anilor aceia – aici.

  • […] decurs de aproape 225 ani, lucru foarte rar întâmplat în Bucuresti si chiar în întreaga tara Plimbări în Bucureşti VII Marasesti – Splaiul Unirii, vedere aeriana 1924 – Update! | Muzeul de Fotografie […]

  • Ioana

    “Stalpul” respectiv se afla acolo pentru ca terenul pe care s-a facut lotizarea Verzisori (adica strazile alea frumoase din jurlu piatetei) apartiena Uzinei de Electricitate, care se afla ceva mai spre vest, langa Parcul Carol. Nu stiu daca si locuintele construite au apartinut Uzinei,sau doar terenul, dar zona este legata de aceasta intreprindere comunala, si de aceea este acolo acest monument.

  • […] in afara orasului, raman spatii inca nefolosite sau care se preteaza unor refunctionalizari. O plimbare in zona ne-ar putea rezerva destule surprize placute in ce priveste spatiul urban din aceasta zona si putem […]

  • Electricescu

    Pe actuala strada Ion Minulescu, fosta Bella Brainer, fosta Apele Minerale se gaseste ceea ce a mai ramas din fabrica de incaltaminte FLACARA ROSIE (nu FLAMURA ROSIE), fosta MOCIORNITA. Dupa 1989 a primit numele FLAROS si nu a mai produs nimic. Acum se ocupa cu inchirierea spatiilor.(vezi http://www.flaros.ro) Denumirea FLAROS este adesea confundata cu FLARO care a funtionat la Sibiu si care producea stilouri, pixuri agrafe, ace cu gamalie etc.
    FLAMURA ROSIE a functionat in Bucuresti si producea tricotaje.
    Pasajul in trepte (vezi si fotografia anterioara) se afla la intersectia strazilor GRADINARILOR si PENES CURCANUL. Aceste strazi existau si inainte de 1989, insa au suferit anumite schimbari.
    Pot fi contactat pentru detalii.
    Sa auzim de bine!

  • hm

    multam fain!
    Aşa e cu flamura şi flacăra; le-am cam încurcat – naiba să le ia!

  • Electricescu

    Am comis si eu o eroare. FLAMURA ROSIE nu a fost fabrica de tricotaje, ci tesatorie si finisaj pentru tesaturi de matase si vascoza. Cladirea exista inca si este situata pe strada Lanariei nr. 90-92. Functioneaza ca depozit de mobila.
    Fabrica de tricotaje la care ma gandeam este TRICOTAJUL ROSU si se afla la Piata Puisor in zona actualului Minister al Apararii. A fost demolata pentru a face loc ministerului.
    Sa auzim de bine, la multi ani, sanatate si noroc!

  • cata

    Mariott este pe locul Tricotajului Rosu. Pe locul Ministerului Apararii era o cladire inalta,ceva legat de arhive.

  • Electricescu

    Multumesc cata! Asa este. Langa fabrica exista si o baza sportiva unde, printre altele, se desfasura si campionatul municipal scolar de handbal.
    Sa auzim de bine!

  • Crisad

    Vis-a-vis de Flaros s-a renovat frumos o fosta fabrica de alcool si ciocolata din perioada interbelica. Se poate lua masa sau face o baie in piscina construita in locul fostului bazin de pacura folosit pentru desfasurarea activitatii fabricii in vechiul cartier Lemaitre si e o locatie atipica si foarte misto pentru nunti- felicitari proprietarilor pentru implicarea in pastrarea anumitor elemente . Puteti vedea si capacul de canal original din curte de prin 1940 cel tarziu, pe care este scrisa denumirea turnatoriei precum si denumirea BUCURESCI. Locatia se numeste Galeria si e pe Doamna Chiajna.

  • Electricescu

    Cu referire la comentariul lui Crisad.
    Precizare: Tot ceea ce voi relata în continuare reprezintă amintirile mele, verificate, confirmate şi
    complectate cu documente.
    Zona la care se referă Crisad, delimitată în mare de străzile Foişor, Papazoglu, Nerva Traian şi Splaiul Unirii (Dâmboviţa – mal stâng) are o poveste fascinantă bazată pe existenţa a trei puternice centre economice care au facilitat şi apariţia altora mai mici: Fabricile Mociorniţă,
    Uzinele Lemaitre şi Abatorul.
    Pe Strada Apele Minerale/Bella Brainer/Ion Minulescu la numărul 32 – 38, vizavi de Fabrica de Pielărie şi Încălţăminte D. Mociorniţă colţ cu Strada Doamna Chiajna a funcţionat Distileria „Modernă” aparţinând Societăţii în Nume Colectiv Joho. În epocă era cunoscută drept Distileria Joho.
    Producea „specialităţi fără rival”: Cognac „Jouhaux”, Rom „Wight şi Right”, Liqueur „Joho” dar şi
    „uleiuri eterice, esenţe, culori şi produse chimice”.
    Şi-a schimbat mai târziu proprietarul si denumirea şi a devenit Distileria Standard Brandy.
    Modificarea configuraţiei străzii Apele Minerale a dus la schimbarea sistemului de numerotare a imobilelor şi astfel adresa distileriei a devenit Strada Apele Minerale Nr. 70-74. O transformare similară au suferit toate adresele, inclusiv cea a Fabricilor Mociorniţă.
    Joho a continuat să producă „esenţe, culori alimentare şi uleiuri eterice” mutându-se pe
    Strada Cluj Nr. 95.
    Standard Brandy producea „esenţe aromatice, culori alimentare, rom, cognac, liqueur, extracte din fructe naturale”.
    În anii ’60 – ’80 clădirile au fost folosite de diverse „unităţi economice” (de exemplu Unitatea C, Ţevi Textile a Uzinelor Textile 7 Noimbrie), inclusiv de către Întreprinderea de Încălţăminte Flacăra Roşie fostă Mociorniţă. Unul dintre magazinele de prezentare şi desfacere ale acesteia a funcţionat mulţi ani în clădirea Joho/Standard Brandy pe colţul dintre străzile Bella Brainer (Apele Minerale) şi doamna Chiajna.
    Au existat distilerii mai mici şi pe Strada Doamna Chiajna: Caracostea la numărul 29 şi Franceză la numărul 37 ambele situate vizavi de colţul ocupat de Joho/Standard Brandy.
    Ciocolata despre care se face vorbire nu era produsă de distilerie ci de o fabrică situata pe strada vecină.
    Este vorba de Fabrica de Ciocolată Regina Maria, Strada Octavian Nr. 42 – 44. Clădirile acesteia ocupă terenul cuprins între străzile Octavian şi Doamna Chiajna, astfel încât ferestrele din spate ale halei principale de producţie se găsesc pe Stada Doamna Chiajna vizavi de Joho/Standard Brandy.
    Aceasta producea, printre altele, „delicioasa ciocolată Urs de Dorna, produs de specialitate al fabricei” şi deţinea un depozit pe Strada Matei Millo Nr. 8 şi un magazin propriu – Bomboneria Palatului – pe Calea Victoriei Nr. 86.
    După Naţionalizare, până la „deranjul” din ’89, în clădirile fabricii a funcţionat Unitatea A a Întreprinderii Poligrafice Luceafărul. Acestea există şi azi dar nu am reuşit să aflu noua lor destinaţie din cauza muţeniei subite a personalului de la poartă!

    Complexul Galeria ocupă deci clădirile Distileriei Joho/Standard Brandy situate pe Strada Apele Minerale/Bella Brainer/Ion Minulescu colţ cu Strada Doamna Chiajna cu acces din Strada Doamna Chiajna Nr. 26 şi pe care proprietarii le-au reabilitat cu oarecare grije pentru valorile trecutului.
    Mă alătur felicitărilor deja adresate acestora.
    Deşi locuiesc la doar trei minute distanţă şi am remarcat „schimbarea la faţă”, nu am acordat atenţie destinaţiei clădirii renovate.

    Şi deoarece vorbeam la început de istoria locurilor, vreau să vă informez că la douăzeci de metri de Complexul Galeria, pe Strada Alba Iulia/Vasile Voiculescu Nr. 5 a locuit într-o perioadă grea a vieţii sale componentul Lotului Naţional de Handbal Cezar Drăgăniţă. La numărul 9 a locuit de la debutul său profesional până în ultima clipă a vieţii Acad. Prof. Dr. Constantin Arseni, discipol şi continuator al
    Prof. Dr. Dimitrie Bagdasar întemeietorul neurochirurgiei româneşti. Profesorul Arseni a îndrumat şi a supravegheat personal lucrările de construcţie a Clinicii de Neurochirurgie devenită azi Spitalul de Neurochirurgie Bagdasar – Arseni.
    Puţin mai la vale, pe Strada Logofătul Tăutu Nr. 50 s-a născut în 1946 şi a copilărit Aura Urziceanu.
    Şi lista poate continua cu alte locuri, fapte şi oameni.
    Sa auzim de bine!
    Electricescu

    • Doina Staiculescu

      Și eu cunosc istoria acestor locuri de la tatăl meu care s-a născut în 1937 .
      Vis-a-vis de fabrica Flaros a fost Asociația sportivă Flacăra Roșie. De acolo au plecat foarte mulți sportivi în loturile României..

      Maestru emerit al sportului
      Doina Stăiculescu

  • hm

    va multumesc mult! Daca nu va deranjeaza, o sa public acest comentariu ca pe un articol-completare!

  • Electricescu

    Nu mă deranjează. Dacă îmi transmiteti pe e-mail o adresa şi dacă consideraţi util, vă pot transmite articolul complect cu fotografii şi extrase din documente.
    Să auzim de bine!

  • hm

    V-am scris deja. Multumesc!
    Cele bune!

  • amoc

    Referitor la casele de pe strazile Liciu – Romanescu: este vorba de parcelarea SCLE pentru muncitorii de la fabricile enuntate mai sus. Probabil a fost vorba de o colaborare cu fabrica Talpa. Mai multe detalii (arhiect, anul constructiei etc.) aici: http://atelier.liternet.ro/articol/13050/Razvan-Voinea-Dana-Dolghin/Parcelarea-Verzisori-Tabacari-construita-pentru-muncitorii-industriilor-de-pielarie-si-tabacarie.html

    Razvan

  • hm

    multumesc! Si pentru ca mi-ati reamintit de seria aceea de articole. De citit, intr-adevar!

  • anda

    super super pagina – eram in cautare de Bella Breiner, este singurul site in care se pomeneste de numele vechi al strazii care se confunda si cu o fabrica aflata odinioara pe ea. Cautam documentatie – e foarte greu de gasit cand esti departe de tara – pentru un articol si nu am gasit nicaieri – felicitari pentru poze si pentru texte si le multumesc tuturor celor care au comentat, pentru interesul aratat.
    anda

  • ion

    pe foisor am copilarit la blocul timpuri noi

  • ion

    pe vremea ma de la abator si pina la bela briner erau 7 cîrciumi

  • raul

    Unde gasesc mai exact fabrica de caramida de pe strada Vlad Dracul? Pe google maps nu apare…

  • hm

    Nu știu! Pînă cînd ar fi fost acolo? Tot ce-a mai rămas cît de cît „industrial” ar fi clădirea unde era fabrica de mezeluri de la nr. 3 – înainte de Naționalizare, pe specific de produse chimice.
    Și (cred, n-am mai trecut de mult pe aici) ceva dintr-o fostă fabrică de oxigen, la nr. 25
    N-am găsit nimica despre vreo fabrică de cărămidă în zonă.

  • John Bentz

    Mociornita = Flacara Rosie, nu Flamura Rosie!

Leave a Reply to raul Cancel reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>