… oricui, cred, îi place uneori să piardă un pic vremea printr-un magazin – să caște gura prin rafturi, să vadă ce mai e nou, ce se mai poartă, ce s-a mai scos pe piață.
Doar că, în realitate, magazinele noastre-s puține.
Du-te pe stradă și numără vitrinele. Ce vezi? Megaimajuri, farmacii, case de pariuri, bănci – ce să faci în ele?
Ați fost, poate, prin alte locuri – acolo unde nivelul de trai e mai sus decît al nostru. Ce-ați văzut? Magazine – altfel de magazine: nu cele de necesitate imediată.
Megaimaj e pentru pîine, bere, țigări, lapte. La farmacie ne luăm de cap – pastile, adică. Iar la pariuri încercăm să facem bani pentru toate astea.
Slab comerț, nu-i așa? Și de ce-i așa?
De ce nu avem magazine în care să putem găsi – vorba aia – ace, brice și carice?
Pentru că nu merită; astfel de magazine – cu lucruri și lucrușoare – merg dacă oamenii au pentru ce să intre-n ele. Sînt magazine de hobby, cum se zice. Magazine cu produse pentru lucrul de mînă – de la ațe la goblenuri – magazine pentru trebăluit prin casă, magazine pentru pasiuni, într-un cuvînt.
Aceste magazine-s prea rare. Iaca, Oborul, poate, să mai poată pretinde că are… de toate.
Nu vă lăsați purtați de gîndul că avem, pretutindeni, mari magazine de DYI. Aceste magazine vînd strictul necesar de produse, sortimentul lor fiind mai redus ca acum 10-15 ani.
De ce? Sărăcia – de ce! De-aia! Pentru că oamenii nu au hobby-uri – ci doar nevoi.
Subiectul este interesant şi merită comentat.Eu n-aş fi aşa de categoric referitor la partea cu hobby-urile. Doar că acum există o multitudine de alte posibilităţi de a-ţi satisface o astfel de pasiune.
Mă gândesc, în primul rând la internet ( magazine online, site-uri specializate etc).
Sau chiar în oraş, sunt magzine reale,dar focusate exact pe un anumit domeniu ( ex: cele pt biciclete, sau aparate foto-video, sau articole pt pescari).
Revenind direct la subiect: în Bucureşti au rămas, într-adevăr, puţine artere “comerciale” gen Lipscani, Dorobanţi.
https://www.simplybucharest.ro/?p=11184
Dar asta şi pentru că lumea, în general, are alte preocupări curente.Genul ăsta de preumblare relaxată, cu ochii pe vitrine, merge în vacanţă, dar nu prea într-un oraş atât de agitat şi zbuciumat cum e capitala.
Oamenii din Bucureşti – în majoritatea lor- merg pe jos forţaţi de împrejurări: fie ca să ajungă la un mijloc de transport, fie ca- în lipsa acestuia- să ajungă cu grăbire la o destinaţie anume, imperios necesară.
Prea puţini îşi acordă răgazul unei plimbări pe jos, de relaxare.
te contrazic. un pic.
sunt, într-adevăr cîteva magazine de hobby. Dar cîte poți număra în domeniul foto? Sau în domeniul pescuitului? La bicle, s-au înmulțit într-adevăr odată cu creșterea numărului de biciliști.
Dar magazine mici (afaceri mici) cu articole de brodat, croșetat, făcut jucării, cusut decorațiuni, trebăluit prin casă? Vezi cîte sunt în alte țări și cît de puține-s aici.
Una o aduce pe cealaltă – te poți plimba și o să-ți vină cheful de a intra undeva, dacă ai unde. Dar dacă un întreg front de magazine constă în bancă-pariuri-butic-farmacie-amanet, unde să intri?
Ma intreb daca nu cumva lipsa magazinelor de acest tip nu este accentuata de prezenta mall-urilor in mijlocul orasului. In alte tari nu prea exista mall-uri asa ca la noi (cel putin nu prin Europa, mai mult in SUA).
S-apoi nu sunt si mall-urile astea ca niste stradute pe care te plimbi?
Sigur că și mallurile au partea lor de vină! dar gasim, in ele, magazinașe mici, de nișă – care să nu fie de nișă scumpă și de lux?
Ce e la mall e scump… de fapt, şi ce e în magazinele de nişă tot scump e, aşa că omul preferă să umple un portbagaj de la Auchan/Carrefour/Cora o dată pe săptămână şi în restul zilelor doar să îşi ia pâine şi bere de la Shop&Go.
Apropo de hobby-uri: câte magazine de modelism feroviar sunt în Bucureşti? Răspuns: niciunul, toate funcţionează doar on-line, chiar dacă unele au ,,mini-showroom-uri” în casa patronului, dar la care te duci doar cu programare.
La biciclete, de bine, de rău, mulţi şi le repară ,,în regie proprie” sau merg la ,,vecinu’ de la doi” sau alte cunoştinţe, iar piesele vin, în mare parte, de la hipermaket sau de la Decathlon, pentru că ce e în magazine… e mai mult pentru ăia care cumpără biciclete ca să se afişeze cu ele. Când am făcut revizia de 14 zile la bicicleta mea, m-au întrebat cât am mers cu ea. Le-am zis că vreo 300 km… păi cum, 300 km în doar 2 săptămâni? Păi da, că eu am luat-o ca să merg cu ea, nu doar de dragul de a o cumpăra. Nu a mai zis nimic mecanicul, a făcut verificările necesare şi asta a fost.
Adevart. Pentru ca nu a inventat nimeni pana acum. Distributie de ace, brice si carice