scris de Ando
Mai întâi, liniştiţi-vă! E adevărat, titlul e ispititor, dar nu e cazul nici să vă entuziasmaţi, nici să vă scandalizaţi pentru că, în fapt, e vorba de o mică galerie de fotografii cu chipuri de femei imortalizate sub formă de statui, basoreliefuri sau ornamente, culese odată cu alte imagini de prin hoinărerile mele “capitaliste”.
Primele imagini sunt cele de pe strada Agricultori unde, la nr. 75, am remarcat, acum câţiva ani, aceste două basoreliefuri
Dar ideea propriu-zisă a unui grupaj tematic a plecat de la această statuie căţărată în firida clădirii de pe strada Corbeni nr. 32.
Şi ce mai tura-vura pentru că, de aici încolo, a fost relativ simplu: ochii cât sarmaua, aparatul pregătit şi… “la talpă” prin oraş. Uite aşa, încet, încet galeria a sporit, încât am zis că a sosit şi momentul să v-o prezint.
Bineînţeles, nu puteau lipsi din galerie nimfele de pe strada Sfinţilor nr. 1
Dacă ridici ochii, din când în când, dai de chipurile feminine de pe frontoane care, mai ales datorită amplasării lor la înălţime, par şi mai spectaculoase :
La fel sunt şi statuile care veghează simetric de pe balconul acestei clădiri de pe strada Stavropoleos:
Iar dacă iscodeşti prin ochiurile gardurilor, găseşti şi prin curţi câte ceva. Fie pe Calea Victoriei, în curtea casei Grădişteanu-Ghika:
… sau în cea a casei Monteoru (pozele sunt furate de aici, pentru că zoom-ul “tabacherei” mele n-a reuşit să le aducă mai aproape)
… fie pe Lascăr Catargiu 35, unde şade singurică (şi cam tristă, după părerea mea) domnişoara din imagine
O altă figură de femeie străjuieşte discret bd. Magheru de la înălţimea blocului situat, mai retras, între fostul hotel Lido şi blocul fostului O.N.T.
Oricum, parcă şi după groaznicul cutremur din marte 1977, basorelieful respectiv arăta ceva mai bine – după cum se vede în poza lui Dan Vartanian.
Am lăsat la final “Frumoasa adormită” din parcul Herăstrău.
Avem aici şi o poveste mai complicată legată de autorul lucrării, după cum puteţi citi şi în cele două articole apărute în ziarul “România Liberă” în noiembrie 1964, respectiv în mai 1965.
Revenim la ale noastre: atunci când s-a realizat Monumentul Eroilor, s-a distrus şi ansamblul sculptural din Parcul Carol.
Dacă, de bine, de rău, “Giganţii” (sau “Urieşii”, cum erau numiţi iniţial, după unele surse) au rămas în parcul Carol, “Frumoasa adormită” a avut o soartă mai zbuciumată – sesizată cu îngrijorare, după cum se vede, chiar de presa vremii!
Nu ştiu când a fost adusă pe actualul amplasament, dar e bine că este mai retrasă faţă de alee pentru că, aşa, rămâne (deocamdată) ceva mai ferită de eventualele vandalizări.
Ca de obicei însă, nu există nicio plăcuţă (sau, cel puţin, nu am văzut-o eu) care să indice – dacă nu întreg periplul statuii – măcar numele lucrării şi al autorului.
Mai, cum stii tu sa le gasesti!
Doar sa nu le ia ameteala si sa cada fetele alea de la balcon, ca mare pacat ar fi.
Daca mai vrei adrese de fete – dar nu si numere de telefon – gasesti in articolele lui Petre Oprea din revista Arhitectura: numerele 4 si 6 din 1987; 2 si 6 din 1988; 1, 2 si 4 din 1989; 1 din 1991 si 1-6 (numar unic) din 1991.
Merit o bere ?
@cristi:Adrese de fete? Bun! Mulţam! Meriţi mai mult decât o bere… Cu fetele din pozele astea nu e problemă, că nu prea o iau din loc 🙂
… decît cu buldozerul 🙁
@hm: Bravos musiu!…cu buldozerul după femei 🙁
Ai stricat toată poezia !
Așa-s eu!
Dar stie cineva ce-i cu Neptunul italian despre care se vorbeste la inceputul primului articol ?
Frumoasa cautare! Ochi care se uita … nu se vad! 🙂
Marian: vom reveni cu amănunte! E și el o istorie interesantă.
Frumoasă colecție!
Ar mai fi zeița Demetra dintr-o firidă de pe fațada Băncii Naționale, cea care dă pe Lipscani (colțul dintre Lipscani și Smârdan).
Și cariatidele de la intrarea blocului de pe Splai la intersecția cu Nicolae Tonitza (unul dintre cele două blocuri cu glorietă din zonă).
Și la intrarea în pasajul Macca-Vilacrosse de pe strada Eugeniu Carada sunt niște cariatide, eu îmi aduceam aminte că sunt toate femei (4 la număr), dar căutând acum poze am văzut că sunt două cariatide și doi… cariatizi :).
Am uitat de zeița Temis tot de pe fațada veche a Băncii Naționale, în celălalt colț (cel dinspre Carada).
@Ella: Mulţumesc. Ai dreptate cu statuile.Cariatidele le-am exclus de la început, dar sunt şi ele spectaculoase.
Ce spuneti de personajele gratioase de pe frontispiciul scenei Ateneului Roman, pe care le puteti gasi si admira la http://tour.fge.org.ro/