… iar am ajuns la Andrei Șerban. În carusel.
Poate citirăți: Andrei Șerban dăduse de multă vreme sfară-n țară despre acest spectacol – Car(o)usel – și mai în vară s-a ținutără repetițiile cu public. Săptămîna trecută – cam pe Joi – s-a și lansat; dar de-abia pe Sîmbătă a avut premiera oficială. La care-am ajuns dintr-o-ntîmplare: treceam pe lîngă Bulandra, am văzut afișul, am intrat, am luat bilete. Pare-a fi felul natural de-a ajunge la teatru – pentru alde-ca-mine, cel puțin.
Poate citirăți pe ici, pe colo, și cum e spectacolul: zice toată lumea că acesta-ncepe în foaier.
Eu zic că-ncepe mai dinainte chiar.
Ce mai spectacol vezi pe la bilete, cu fel de fel de atîrnache de performanță, obișnuiți cu decenii de intrat gratis! Babe de ambele sexe, cu ochii scurgîndu-se după tanti aia care dă invitații: aici să vezi tragedia, comedia și suspansul, și nu-nlăuntru, pe Scîndură!
Da-s eu răutăcios, pesemne. Că, odată intrat, chiar începe – spectacolul – în foaier. Fiind premiera, însuși Andrei Șerban se plimba printre oameni, iar Ducu Darie – directorul teatrului – împărțea programele.
Zarvă, căldură, oameni – ca la bîlci: atmosfera te prinde!
Bun; dup-aia te-așezi pe scaun; începe.
Andrei Șerban a-mbătrînit, dar știe ce și cum să facă. Îți dai seama de-asta nu pe loc, în timpul jocului, ci dup-aia, cînd te-ai dus acasă. Fără risipă, fără nimica-n plus, cu fiecare gest atît, cît și cînd trebuie: asta nu trebuie s-o explici, ci s-o simți; așa se fac lucrurile.
Piesa-i mișto. E de Molnar – îmi place Ferenc Molnar – și nu-i întocmai musical, cum zice presa; e o piesă în care muzica nu e în text, ci-i chiar un personaj, ca s-o zic așa.
Nu-mi dau seama cum funcționează critica. Pesemne specialistul în teatru – ăla care-și ridică plicul cu invitația de la casă – trebuie să se căznească să caute cuvinte mari, cu care să îmbrace ce-a simțit privind piesa. Mai e și șleahta de adoratori de cursă lungă, pentru care orice-i făurit de un Maestru e Sfînt. Nu știu cum se pupă asta cu ce zicea Andrei Șerban despre cei ce aplaudă frenetic chiar dacă nu-nțeleg și nu le place, da’ mie mi-a plăcut ce-a ieșit.
Car(o)usel se joacă la Izvor; nu-mi dau seama cînd se mai joacă, căci programul pe săptămînile viitoare nu mai zice nimica de el. Nici de cel’lalt Andrei Șerban – Omul cel bun din Seciuan – nu știu să vă zic cînd se joacă; nu prea pricep de ce, dacă faci un spectacol bun, nu-l și arăți lumii, dar cine-s eu? Ia, un spectator, acolo.
În fine – cînd s-o juca, mergeți de-l vedeți. O să vă placă. Și tare cred eu că asta contează, și nu vorbele mari, sforăitoare.
comentarii