Cum devine treaba cu civilizația? Cum s-ajungem noi la ea, cum s-o atingem, cum s-o transformăm în normalitate, cum s-o înglobăm în codul nostru genetic?
Simplu – și greu: făcînd ce trebuie, cînd trebuie; de cîte ori trebuie; și arătînd că merită s-o faci.
… făcînd lucrurile bine și arătînd – făcîndu-le – că nu-i osteneală să fii civilizat, că nu ești caraghios cînd te porți cu bun-simț, că – uite minune! – nu ești ciudat și nici prost dacă te porți cum se cuvine.
De-aici se-ncepe, oameni buni: de-aici o luăm la drum.
Și-o luăm la drum în fiecare zi; și, fiindcă pe drumul ăsta e loc pentru noi toți, pe drumul ăsta n-or să fie ambuteiaje niciodată: o să fim doar cît mai mulți oameni, unul lîngă altul.
E bine, credeți-mă, să te-ntorci în jurul tău și să găsești cîte-un om.
Nu stiu de ce unora li se pare ca un gest de bun simt facut la un moment dat li se pare ceva amuzant. Prefer sa fiu acel gen de om care se face de ras ajutand pe cei din jur si primind inapoi ceea ce a dat, decat sa merg intr-o continua nepasare.
Și am fost din ce în ce mai mulți!!