scris de C. D. Mocanu
Precizare: Acest articol se bazează pe documente, pe amintiri personale şi pe mărturii.
A trecut cam multişor de când nu am mai avut răgazul să parcurg Dudeştiul sau ce a mai rămas din el, între Poşta Vitan şi Mihai Bravu, pe îndelete, cu pas măsurat. S-a ivit ocazia acum două-trei săptămâni când ceva interese m-au mânat într-acolo. Având la dispoziţie timp după pofta inimii, mi-am lăsat maşina acasă şi mai bine de două ore am confruntat realitatea cu imaginile pe care sufletul meu le păstrează în sipetul memoriei.
Mergând pe partea dreaptă a Căii Dudeşti, cea cu Policlinica Vitan, am ajuns în dreptul străzii Ion Voinescu şi am căutat din ochi casa de la numărul 119.
A fost construită în anul 1933 şi a adăpostit, în timp, sediul Societăţii Dranica – Fabrică de cărămizi.
O ştiu de peste cincizeci de ani. Este una dintre casele Dudeştiului pe care le admiram şi spre care întorceam capul cu plăcere ori de câte ori treceam prin preajmă.
N-am apucat să-mi duc gândul până la capăt şi atenţia mi-a fost atrasă de firma farmaciei care funcţionează la parterul imobilului vecin, cel de la numărul 117A.
Apariţia a încă unei farmacii nu mă mai surprinde. La noi ca la nimeni! Pe Câmpia Libertăţii, într-o sută de metri, trei magazine de „sănătate” fac dever în pace şi bună înţelegere.
Denumirea însă, m-a pus pe gânduri: Farmacia „Arta”!?
O fi farmacia vreo artă şi eu nu ştiu! S-a sfârşit fantezia creatoare a bucureştenilor şi nimeni nu m-a prevenit! Cum să nu te întrebi în cunoscutul stil dâmboviţean:
„Ce are …. dumneaei cu Prefectura?” Imediat curiozitatea şi îndoiala celui care a văzut multe năzdrăvănii au pus stăpânire pe mine. Oare în alte vremuri cum se numeau farmaciile bucureştene? A început astfel o uimitoare şi fascinantă aventură documentară împletită cu nostalgice aduceri aminte.
În Bucureştiul anului 1895, care avea o „poporaţiune de 232.009 suflete”, funcţionau 29 de farmacii, aşa cum ne informează Anuarul Statistic al oraşului Bucuresci şi Anuarul Bucurescilor. Pe Dudeşti, niciuna.
Iată deci că năravul ne urmăreşte de vreo sută douăzeci de ani. Acum Farmacia „Arta” mi se pare o denumire decentă. La „Arabul negru”, la „Pelicanul de aur”, la „Biserica cu Sfinţi”, la „Ochiul lui Dumnezeu” sunt… dumnezeieşti!
După mai bine de zece ani, în 1906, populaţia ajunsese la „293.347 persoane” şi numărul farmaciilor la 36. Una dintre ele se afla pe Calea Dudeşti, aparţinea lui Otto Mayer şi se numea „La Sănătatea”! Între timp, farmacia „La Împăratul Roman” din Calea Văcăreşti 49 a devenit proprietatea lui I.N. Sattfeld şi acesta i-a schimbat ciudata denumire cu una şi mai ciudată: „La Industria Română”!
Viaţa şi-a urmat cursul. Bucureştiul a trecut prin două războaie, a cunoscut agonia şi extazul, s-a dezvoltat şi a crescut în felul lui. În perioada interbelică, farmaciile s-au înmulţit fără stavilă ca expresie a unei civilizaţii moderne, a unei negustorii necesare şi profitabile.
Se întâmplă întocmai şi azi!
Erau cunoscute, în principal, prin numele proprietarului fiind amplsate peste tot, inclusiv în comunele suburbane. Chiar şi mahalalele cele mai sordide beneficiau de serviciile unei farmacii.
Unele aveau şi denumiri comerciale care deşi erau departe de exotismul celor de la începutul veacului, nu sugerau vreo legătură cu spiţeria.
Schimbările dramatice, survenite după 23 august 1944, nu puteau ocoli farmaciştii şi negoţul lor. Prin Decretul nr. 134 din 2 aprilie 1949 au fost naţionalizate farmaciile, laboratoarele chimico – farmaceutice, drogheriile medicinale, depozitele de medicamente şi laboratoarele de analize medicale.
Peste noapte, în Bucureşti, statul şi-a trecut în proprietate 510 farmacii. Dintre acestea, treisprezece se găseau pe Calea Dudeşti. La acel moment populaţia oraşului era de 1.041.807 locuitori.
Noii stăpâni, mai practici şi oricum croiţi să raţionalizeze totul, au redus copios numărul acestora, identificându-le simplu prin numerotare. Pe Dudeşti au mai rămas doar trei:
- Farmacia Nr. 43, Dudeşti nr. 57, fostă Minerva
- Farmacia Nr. 44, Theodor Speranţia Nr. 1, fostă Georgian
- Farmacia nr. 45, Dudeşti Nr. 133, fostă Sf. Gheorghe
La începutul anilor ʼ60 li s-a mai adăugat Farmacia nr. 132 care funcţiona în clădirea Policlinicii Vitan. Le-am trecut pragul atunci când m-a împins nevoia.
În locul celor desfiinţate au apărut alte magazine, utile şi acestea.
Nu bănuiam că în vremuri pe care nu le apucasem, fuseseră farmacii. Uneori, bătrânii îşi mai aminteau de ele dar atunci nu mi se păreau de luat în seamă. Cele mai multe au fost învinse de buldozere dar, surprinzător, câteva dintre clădirile în care au funcţionat farmaciile au scăpat şi supravieţuiesc neştiute pe Dudeşti.
(Va urma)
@C.D. Mocanu,
Splendid, facem ce facem si iar “ma teleportez” in casa bunicilor..lucru pentru care va multumesc !
Nu cunosc prea multe, despre farmaciile aflate pe Calea Dudesti, familiara findu-mi doar cea aflata, cam pe vis-a-vis de Coop. Cartonajul (daca mai exista si nu ma insel asupra locatiei), unde mergeam cu bunica sa-si ia medicamentele, cam intre ’71-73!
Amintirile mele (clare)despre acea farmacie, se rezuma la:
– mobilierul superb din lemn de calitate (banuiam eu) lucios si mereu mirosind “a lux” ?!
– senzatia ca intram “intr-o alta lume” intrucat bunica vorbea in germana cu farmacista, cam de aceiasi varsta..spre ciuda mea !
– farmacista o cunostea (pesemne) pe bunica din “vremurile alelalte”..intrucat ii spunea D.na Dotti, iar bunica D.na Suzi…
– revenind la mirosuri – probabil elementul primar al acelor ani; se vindeau sapunuri Lux, Rexona, precum si crema de barbierit (pentru bunicul), amalgamul acelor arome..parca il simt si acum.
Partea buna era ca dupa farmacie (si la propriu si la figurat) mergeam sa mancam o prajitura, la cofetaria aflata alaturi, foarte aproape de coltul cu Str. Gh. Judetul; chiar pe colt cred ca era un magazin de paine…
Oricum, fata de Balta Alba (unde locuiau parintii) Dudestiul mi se parea precum Parisul..(va urma).
Imi amintesc de farmacia din intersectia unde oprea tramvaiul 19, cand veneam de acasa (Titan) la bunici, care locuiau pe Spoitori .Era pe colt si cred ca langa ea, mai pe dreapta, era o cofetarie cu un parfait excelent si cu cico:)
stiti cumva daca a mai ramas ceva din strada Spoitori? Din pacate locuiesc f. departe si nu pot vizita in curand.