scris de C. D. Mocanu
Precizare: Crâmpeiele de viaţă surprinse în jurnal NU sunt rodul fanteziei autorului.
Sâmbătă 7 noiembrie 2015
Se sfârşeşte o săptămână cum nu mi-am închipuit niciodată că voi trăi. Evenimentele tragice de la Fabrica de încălţăminte Pionierul (Clubul Colectiv) şi tot ce a urmat m-au agresat fără încetare, m-au copleşit şi nu mi-au permis să-mi adun gândurile. Au depăşit cu mult relele pe care o viaţă burduşită cu de toate mi le-a hărăzit.
Am şters-o la ţară cât s-a putut de repede, cu speranţa că fiind un pic mai departe de Bucureşti, ecoul celor întâmplate se va mai atenua. Amarnică amăgire! Toţi vecinii mei îşi dădeau cu părerea despre coşmarul care chinuie atâtea familii şi aşteptau să afle detalii de la mine. Doar că eu nu am vrut, încă, nici în ruptul capului să comentez suferinţa semenilor mei. O candelă aprinsă, o rugăciune şi un gând bun pentru cei încercaţi mi s-au părut mai potrivite.
Aşa am ajuns să-mi petrec seara pe scăunel, la gura sobei, lângă o cinzeacă cu ţuică adevărată, de căpătat, întărâtată cu felii subţiri de ridiche neagră, din grădina proprie şi cu un teanc de reviste literare şi de cultură care aşteaptă de vreo două săptămâni să fie răsfoite. Periodic, medicul şi poetul HM „mă susţine” cu acest gen de publicaţii care altfel nu prea se găsesc la chioşcurile de ziare. (Nu! Nu-i vorba de Hungry Mole. El nu este fiul meu!)
Şi într-o companie aşa de plăcută mă apuc de citit constatând cu bucurie că o nouă revistă a ieşit în lume. Este vorba de Independenţa Română, Serie nouă, director Florian Laurenţiu Stoica, redactor şef Doru Dinu Glăvan, lansată în ziua de 16 februarie 2015.
Apare sub egida Fundaţiei Literar Istorice „STOIKA” împreună cu Uniunea Ziariştilor Profesionişti din Romania şi „Învăţând pe alţii, învăţăm şi noi” (Docendo discimus), slujeşte independenţa prin cultură.
Numărul 2, din martie 2015 marcheză împlinirea a optzeci şi doi de ani de la naşterea lui Nichita Stănescu (31 martie 1933 – 13 decembrie 1983). Cu această ocazie, revista publică, sub semnătura lui Geo Călugăru, articolul Mereu rebelul „înger blond” în care profesorul Nicolae Mohorea Corni, coleg de facultate cu Nichita, rememorează întâmplări din anii studenţiei avându-l ca protagonist pe rebelul care promitea să devină poet mare. Iată una dintre acestea:
„La un seminar de marxism – leninism pe care îl conducea asistenta Letiţia Papu (sora ilustrului profesor Edgar Papu) către sfârşitul orei, aceasta, ca să-şi facă o idee cât şi cum înţelesesem noi din ceea ce se străduise ea să ne facă să pricepem, a pus o întrebare: „Cum vedeţi voi trecerea de la socialism la comunism?”.
Nichita Stănescu s-a oferit să dea el răspunsul. Cred şi acum că nu-l avea pregătit şi că a fost o izbutită improvizaţie pe moment.
„Trecerea de la socialism la comunism eu mi-o reprezint în felul următor: un tren încărcat cu multă lume pleacă de la Moscova spre Extremul Orient. Drumul trece de-a lungul Siberiei. La un moment dat, s-au terminat cărbunii. Era în plină taiga. Lumea coboară, taie copaci şi locomotova porneşte mai departe. Merge şi merge. Pădurea rămâne în urmă. Suntem în tundră. S-a terminat iarăşi combustibilul. Toată lumea coboară, adună ierburi şi locomotiva porneşte mai departe. Străbate un câmp alb cât vezi cu ochii. S-a terminat iarăşi combustibilul. Un tovarăş propune: ne dezbrăcăm de haine, le folosim drept combustibil şi mergem mai departe. Zis şi făcut. Trenul porneşte şi după un timp de mers, se opreşte în acelaşi câmp alb. Se aude o voce de comandă: coboară toată lumea! Am ajuns!”
Asistenta s-a uitat atentă la Nichita Stănescu. Nu a comentat absolut nimic.”
Am citit şi fără să ridic ochii din pagină, am întins mâna după cinzeacă golind-o imediat, dintr-o bucată, cu năduf, în timp ce mi-am amintit instantaneu expresia folosită adesea de „înţelepţii” Vitanului: „Ce-mi e în cur, ce-mi e drept în cur!” Adică noi luând trenul din Gara Socialismului, în sens opus, spre Gara Capitalismului
n-am păţit la fel? Nu ne-am dat noi şi izmenele pentru a face locomotiva să mai înainteze un pic? N-am pus noi la bătaie şi păduri, şi holde, şi fabrici, şi petrol, şi minerale valoroase, până şi apa de băut, doar să ajungem la destinaţie? Şi cu asta ce-am făcut ? Au luat tot ! Au luat şi pielea de pe noi! Măcar pe asta să ne-o… înapoieze! Cei care ne-au îndemnat şi ne-au încurajat să pornim la drum şi-au sporit în mod miraculos avuţiile. Călăuzele năimite au dat bir cu fugiţii uitând că puterea disperării îi poate ajunge şi-n gaură de şarpe. Ne-am trezit în pustie şi despuiaţi cum suntem, stăm năuciţi să ne bată vântul din toate părţile. Până când?
Neavând un răspuns serios, i-am mulţumit în gând lui Nichita, am umplut cinzeaca şi am trecut la Bucureştiul literar şi artistic, revistă fondată la 1 octombrie 2011 de Coman Şova şi Florentin Popescu.
”Ne-am trezit în pustie şi despuiaţi cum suntem, stăm năuciţi să ne bată vântul din toate părţile. Până când?”
Trist, trist, trist !…probabil că singura soluţie la îndemână e tot cinzeaca.Mai nasol e după aia 🙁
”…E cazul să ne vindecăm de iluzii. Nu mai suntem o țară suverană. Nu mai putem lua nicio decizie în ceea ce privește viitorul nostru. Iar cele două entități se vor mai părui pe aici, prin interpuși. Vor face însă front comun de fiecare dată când puterea de la București va încerca să profite de păruielile lor, pentru a-și promova interesele ei. Mici, meschine, dar interese. Asta e! Românii n-au nimic de câștigat din ceea ce se întâmplă acum. Nu există ieșire din această situație. Pentru că este exclus să apelăm la alții, ca în vremea lui Ceaușescu, care făcea apel la americani și chinezi, pentru a-i contracara pe sovietici. Relațiile noastre cu Rusia și China sunt zero, acum.
Ce-i de făcut? Nimic! Vom sta și vom privi spectacolul violului geopolitic, și atât. Suntem spectatorii neputinței noastre. Și așa rămânem…”
De aici:
http://www.constantingheorghe.blogspot.ro/2015/11/spectatorii-neputintei-noastre.html
Unii au viziune prea catastrofice… Fără supărare!
Ce face Constantin Gheorghe altceva decât sa scurme prin actualitate și să bage el însuși zazanie?
În primul rând aș spera ca și alții să remarce evidenta valoare literară a Jurnalului Realității, și nu numai sinceritatea indiscutabilă a autorului și a opiniilor sale. Acestea fiind zise, și fiind sigur că există nenumărate alte persoane care le împărtășesc ideile, nu văd de ce C.D., Ando și Constantin Gheorghe nu se implică cu adevărat și creează propria lor mișcare politică în loc să-și frângă atâta mâinile și să se declare spectatori. Dacă ați avea un program coerent, fără demagogia și vorbele goale care domnesc acum în România, multă lume ar vota pentru voi, chiar și eu probabil (deși m-ar surprinde).
Strada zice că vrea tineri, tineri și iar tineri, tare-ar mai da de-a dura cu alde noi…
@Nicholas Jordan:
Ca şi dv. citesc cu aceeaşi plăcere (şi interes) atât textele lui lui C.D. Mocanu precum şi blogul lui Constantin Gheorghe.Probabil că vârsta apropiată mă duce, vrând-nevrând,în zona lor de idei.
In ce priveşte partea cu implicarea, de la evenimentele din decembrie 89, m-am “lecuit” şi- fără să-mi frâng de fel mâinile – m-am declarat, aşa cum spuneţi dv: “spectator” şi nu cred că mă mai poate scoate cineva în stradă.
In acelaşi context, cred că întelegeţi că despre o ”mişcare politica” nu încape discuţie.
Se zice ca “a fost odata ca niciodata” un oarecare englez (conform pasaportului) care a scris si el ceva prostii..ca si cum ar fi, o lucrare intitulata “Capitalul”, precum si multe alte studii “fantasmagorice” ! Al’dreak asta cu barba, la un studiu atent, se pare ca a zis ca comunismul adevarat, sic (!), semi-cacofonie intentionata…ar avea conditii prielnice de aparitie si dezvoltare plenara (sic, limbaj de lemn)..doar dupa ce crapa…asta cum se numeste..nah ca-mi scapa ! Desigur ca istoria si legile recente l-au condamnat ! Foarte bine, de accord, sa se invete minte, rockerul naibii…sa nu mai poarte barba…si nici sa nu mai “puna barbi” !!! Nasol e ca acu’rade…sa mergem repede cu tarusul si usturoiul…sa scapam de belea ! Cica in Londra (spun unii) se organizeaza chiar si excursii…sa vaza lumea unde e ingropat..Braba-Cot ! O voce “cristalina” imi sopteste ca acest individ (mort de-a binelea) inca se studiaza (dar nu el insusi in iad (!) ci…prin universitati de renume ! Acu’ “sa spui sincer” nu stiu daca “la misto” ori chiar le e frica sa nu scoata barba..din groapa ??! Condamn cu manie proletara, orice conexiune (imaginara) se poate face intre ZZ Top asta..si situatia curenta !! Traiasca Democratia ! Nah..ca m-am “demascat” ??!!
Tot înainte, deci, că înainte era mai bine! Cum de se potrivește mereu vorba asta, oricărei epoci?
Inca una si ma duc..(Doamne fereste !)..cica un grup de turisti “sovietici” de abia dezmeticiti dupa 1990, obtin cu greu viza si se duc sa viziteze “raiul capitalist” (!)…Ajung ei la New York, se plimba prin centru si cand isi ridica privirea catre Empire State Building (una dintre cele mai inalte cladiri din NY, de pe atunci)…incremenesc de uimire si respect !!! O frumusete de pancarda colorata, puteai sa juri ca era luata de la manifestatiile din Piata Rosie…infatisandu-i in toata splendoarea, pe Marx, Engels si Lenin cu fetele si barbile clasice ?? Cu toate reperele filosofico-politice..date peste cap, complet bulversati, il intreaba pe ghid: ce naiba cauta astia acolo, sunt asa de recunoscuti si omagiati..si ne-am “tzepuit noi” venind aici, ca puteam sa-i vedem in fiecare oras din URSS ?? Nu, raspunde ghidul, dar va pot traduce ce scrie sub “mutrele lor” – PRIVITI IN CE HAL VETI AJUNGE…DACA NU FOLOSITI LAMELE GILLETE !!!
@8Anonymous
Femeile si…istoria au ciclu(ri) ! Acu’ am picat in faza PMS ! Culmea e ca “tatal” teoriei ciclurilor economice este tocmai…Valeri Kondratiev..care a si luat Premiul Nobel..pe chestia asta ! Discutia este foarte ampla, faceti o cheta, adunati o lada de bere, si umplu un cearsaf…dar nu de teorie economica…hi,hi, hi, glumeam ! Berea ar trebui sa o dau eu, pentru oportunitatea de a discuta cu Dvs. oamneni deosebiti ! Va multumesc !
@Nicholas Jordan & Ando:
Vă mulţumesc pentru aprecieri! Dacă un singur om zăboveşte o clipă cu ochii minţii pe “facerile” mele, este suficient. Nu am veleităţi de literat şi nu mi-am propus niciodată să bat la porţile consacrării literare, nici măcar în joacă. Scriu greu, chinuit, poticnit dar scriu numai ce ştiu bine, doar ce simt şi doar aşa cum simt.
Îl citesc şi eu pe Constantin Gheorghe şi îl preţuiesc.
Cât despre militantismul politic …… ce să zic? Poate într-o societate normală, într-un stat închegat, puternic şi funcţional ar fi fost o opţiune. Mă uit în jur şi caut clasa politică şi politicienii pe care să-mi sprijin speranţele.
N-am reuşit să identific decât o adunătură (asta este „clasa politică”) de măscărici cu educaţie inexistentă sau precară, nulităţi intelectuale cu moralitate şi mentalitate de golan bocciu, cu foamea-n gât (ăştia sunt „politicienii”). Mă desparte de ei o viaţă de muncă dificilă, responsabilă, perseverentă şi corectă dar mai ales o……bibliotecă!
Sănătate şi noroc tuturor!
@CD Mocanu,
Lasati Maestre ca scrieti bine si consistent, nu e cazul de modestie ! Nu stiu cine e Constantin Gheorghe..dar presupun ca e “stangaci” – dar nu in exprimare ?!
Dupa mine, sunteti cel mai bun “literat” de pe acest minunat forum liber, de exprimare a parerilor…
@Alex:
Vă mulţumesc! Inventariez aprecierile dumneavoastră la capitolul “Încurajare”.
Dau eu berea aia (şi mai mult) cu condiţia să nu discutăm despre “bărboşi” sau despre Kondratiev ci despre Dudeşti, cinematograful Venus, Vlad Judeţul şi împrejurimile. Vă voi scrie, pe această temă, în particular ca să nu perturbăm discuţia.
Să auzim de bine!
Cica bunicu’ lui “muc cel mic, cu freza..facuta de “freza” a zis ca…daca am trait ceva ani in kkt, inevitabil ne intoarcem acolo ?? Oare o fi adevarat ?
@CD Mocanu,
Sunteti foarte elegant, jos palaria, de acord(eon) cu Dvs..vorbim despre casa bunicilor mei din Vlad Judetul, ori alt subiect, la alegere ! Va multumesc.. Oricand mare placere !
@ C.D Mocanu,off-topic
Acum mi-am adus aminte de “Cooperativa Cartonajul” aflata oarecum in diagonala cu cinematograful..cred ca stiu si cateva personaje ce lucrau acolo ! In alta ordine de idei: printr-o (rara) coincidenta am dat si de, o (sa spunem verisoara (!)..nepoata celebrului arhitect Socolescu, “autorul” Halelor Centrale din Ploiesti..precum si al multor cladiri din Bucuresti !
Era fratele bunicii mele…
@Alex şi C.D. Mocanu : Să nu fiţi egoişti! Sunt mort dupa poveştile cu şi despre cinema…La un moment dat, circula chiar zvonul despre o ţigancă care ar fi născut în timpul filmului, la cinema Vitan!
@Ando
Toata stima ! No problem !