… intru-n librăria Humanitas de lîngă Cișmigiu.
Primele lucruri văzute sînt, firește noutățile – mai ales cele ale „autorilor Humanitas”. Partea leului.
Mai apoi sînt rafturile cu alte cărți; mai noi, mai căutate…
Mai în dos sînt cărțile acelea mai fără noroc, pe care n-are cine să le promoveze.
În dos de tot, pe ultimul raft, ascunsă bine, se găsea „Amintirile unei nonagenare” de Antoaneta Ralian…
Antoaneta Ralian tocmai a murit. A fost o traducătoare grozavă. Mai multe nu-s de spus.
Știți ce-ar fi făcut orice librar cu creier în cap? Ar fi pus cartea Antoanetei Ralian în primul raft, s-o vezi cum intri. Ar fi pus un afiș mare…
Ca să vezi cît de proști sînt „librarii” de la Humanitas, cartea era editată tocmai de editura… Humanitas!!!
Traducatoarele “de engleza” ale filmelor copilariei, la “cinema-urile” de pe “Bulivar”: Adriana Bantas & Milka Bancila, aceasta din urma am inteles ca era chiar englezoaica, devenita romanca prin casatorie !
Mai tine minte cineva, cine traducea filmele rusesti ale studiourilor “MoskFilm”…? Nea Nelu ?
Atâta vreme cat Liiceanu e primul pe galantar, restul autorilor sunt la categoria “in alte roluri”
N-aș fi pus-o nici eu în față, nu cred că să profiți de moartea unei traducătoare să vinzi o carte e o atitudine ok.
nici să pui un sticker fosforescent pe copertă cu DOUĂ LA PREȚ DE UNUL sau cu 20% REDUCERE – ca la parizer în Carrefour – nu e OK. Iei cartea și nu mai poți dezlipi rahatul ăla.
Nici să vinzi săpun și ciocolată nu e OK.
Multe nu-s OK.