Matty: una pe zi

8 comments to Matty: una pe zi

• Dan

  2. 1. 2016 at 12:55 · Reply

  Ce amestec de idei avem aici! Mama lui Ionel vrea de fapt ca acesta sa creasca mai repede, sa scape de corvoada de a avea grija de un copil (da, de un copil, cu tot ce inseamna asta – joaca etc), iar unchiul sau prietenul de familie vrea sa sublinieze ca libertatea de “a face ce vrei” vine doar cand treci de anumite etape (ajungi la o varsta, te angajezi etc). Asta e evident tot o ipocrizie fiindca odata cu varsta schimbi controlul din partea parintelui cu cel exercitat de sef, de banca, de institutii publice etc. Nu esti “de capul tau” de fapt niciodata.

  Ce nu vad insa in mesajul moralizator exprimat cu aratatorul ridicat? Nu vad nicio exprimare cu subiect si predicat legata de ce *ar trebui* sa faca de fapt copilul. Eventual sa i se spuna adevarul, adica sa nu mai existe deloc, sa fie toti adultii din jurul lui linistiti si multumiti de viata.

• hm

  2. 1. 2016 at 13:33 · Reply

  … și-atuncea de ce ne-am rîdea?

• Dan

  2. 1. 2016 at 13:55 · Reply

  Nu cred ca e de ras. Matty desena mentalitati ale epocii, lucruri absolut normale (si banale) pentru oamenii de atunci, dar nu neaparat lucruri direct explicabile de catre realitatile punctuale ale epocii (ci mai degraba provenite din colturi obscure ale educatiei, lucruri transmise inconstient din generatie in generatie, uneori direct de la bunici).

  Mentalitatea de “a face ceva serios” referitoare la un copil de 3-5 ani provine dintr-o epoca in care jucariile ajungeau pe foc in clipa in care copilul devenea o resursa de munca, initial in gospodaria parintilor. Sigur, vorbim de epoca pre-industriala sau chiar de zorii epocii industriale, pana la impunerea unei legislatii care a limitat programul de lucru si a exclus copiii din fabrici, undeva spre sfarsitul secolului 19 – inceputul secolului 20. Asta nu inseamna ca Matty sau parintii lui au avut o copilarie mai aproape de idealul cu “jucat, plimbat, nefacut nimic serios” desenat aici, insa realitatea s-a imbuntatit intr-un ritm mai rapid decat mentalitatile (si, de ce sa nu fim sinceri, comunismul – prin strictetea legislatiei – a ajutat la asta).

• hm

  2. 1. 2016 at 14:53 · Reply

  Totuși, cu-astea am crescut: caricaturi la care rîzi mai întîi și de-abia dup-aia te mai întrebi dacă-s corecte.
  De hazul ăsta mi-e dor-

• Ando

  2. 1. 2016 at 16:08 · Reply

  De fapt, Matty nu are nimic cu copilul care-ce să vezi: se joacă, se zbenguie, ca un copil.Ţinta principală şi sursa ironiei este cel matur şi mai ales seriozitatea(şi convingerea)cu care acesta îi explică prichindelului ce şi cum va trebui să ardă mangalul, dar mult mai târziu adică… la serviciu 🙂

• Kathy Bates

  6. 1. 2016 at 10:59 · Reply

  Petre Pandrea (pe care cumnatu-său Lucreţiu Pătrăşcanu îl lua în râs, fiindcă rămăsese cu un mod de gândire de ţărănoi, în ciuda diplomelor universitare şi carierei) spunea cam aşa: copiii trebuie puşi la diverse munci pe lângă casă, pe măsura vârstei şi abilităţilor fizice.

  Nu fiindcă l-ar fi interesat să producă ceva. El nu mai pusese mâna pe o unealtă de decenii întregi când scria asta. Nu făcuse altă meserie în afară de avocatură. Ideea omului nostru era de a impune încă din copilărie un mod de viaţă conservator. Ca omul, pe măsură ce se dezvoltă, să trăiască permanent cu ideea că nu trebuie să pună mâna, că trebuie să fie reţinut.

  Cele 3 generaţii care au trecut de atunci se pare că ştiau lecţia la fel de bine ca şi el.

• Dan

  6. 1. 2016 at 13:57 · Reply

  Pai eu ce ziceam aici – pana in epoca industriala s-au construit castele si imperii (si) prin munca copiilor – nu era posibil altfel, tinand cont de speranta de viata tipica de 40 de ani si de productivitatea agricola de 10-20x mai mica decat in zilele noastre. “Obiceiurile negative” au o inertie sociala mare (“imi cresc copilul asa cum am fost crescut eu”) si sunt uitate in general cam dupa 3-4 generatii de “viata buna”. Cred ca de-abia acum in secolul 21 am ajuns in acel punct, in segmentele urbane progresiste din tarile bogate. Cat despre hainele si jucariile din magazine, mai bine sa nu intrebam si sa credem in continuare ca sunt produse intr-un atelier in spatele mall-ului 😉

• Dan

  11. 1. 2016 at 10:07 · Reply

  In caz ca mai ajunge cineva prin Google pe aici vreodata: http://imgur.com/dsB8yWO – acum 100 de ani. Cam asta insemna “a face ceva serios”, din pacate.

Copyright © 2005 - 2024 Simply Bucharest