… faptul că ciobanii ar fi opriți să mai țină mulți cîini – în sine! – e corect.
De cînd mă știu am urît ciobanii de pe marginea Bucureștiului. Da – ăia celebri, arhicunoscuți – dar nu doar din Pipera, ci și din Tunari, din Otopeni: o droaie…
Cu tîrle improvizate pe terenuri „ale nimănui” – ia, să văd că se ia lumea și de așa ceva! – cu slugi analfabete ținute pe-un blid de mîncare și mai ales, cu haite de cîini; cîini răi, furioși, stricători, care-ți ațineau calea, fie că erai om bun sau rău.
Am urît și ciobanii – cu cîinii lor și mai fioroși – care te făceau să eviți pînă și traseele turistice aflate la doi pași de stațiunile montane.
O fi „Miorița” balada noastră, ne-o place transhumanța în poze și-n documentarele de la televizor, dar cîinii – mă tem – mușcă oamenii concret: de mîini și de picioare.
Deci da, găsim înțelepciune în ideea ca ciobanii să mai rărească dulăii.
comentarii