Plimbare pe Braziliei

(articol actualizat)

Strada Braziliei începe din Iancu de Hunedoara, șosea care s-a numit și Ilie Pintilie, și Bonaparte.

Să privim, înainte de toate, un pic mai mult la hărțile vechi – urmărind evoluția locului.

… prima hartă-i de la 1900; a doua înfățișează planul cadastral din ‘911; a treia și-a patra din anii ’20 – și ultima cu zece ani mai tîrziu; aceștia-s și anii în care zona căpătase și forma ei finală.

Acum o sută de ani reperele locului păreau a fi Moara Stancovici și așa-numita Fabrică de frînghii. Almanachul Argus, de la mijlocul anilor ’20 zice de „Țesătoria mecanică și frîngherie fostă Drăghiceanu”, dar și-n ghidul, și-n cartea de telefon de peste zece ani tot de acel Drăghiceanu se vorbea.

Fabrica era menționată – ani mai tîrziu, după Naționalizare – în cartea de telefon din ’58.

„Industria de țesături technica textilă” se chema și adresa era, de-acum, pe Finlanda, la 11 bis. Fabrica, însă, a intrat în memoria recentă a locului sub numele de „Suveica”; de ce? – nu știu. A dispărut – anii 2000 au adus, în loc, un complex imobiliar numit „Washington Residence”.

Later edit – iată și un plan, scos din „Trei ani de activitate gospodărească” – dare de seamă pe perioada 1934-37 a primarului Sectorului 1 Galben, Ioan Săbăreanu:

Primăria ține zona, în nomenclatorul ei, sub numele de „Parcelarea țesătoria mecanică”.

Revenind la strada Braziliei, vedem că are două părți – două zone distincte; două parcelări, cum s-ar zice. Prima-i „Parcelarea Edilitatea” și se-oprește înainte de intersecția cu strada Washington – pînă-n micile scuaruri gemene de fiecare parte-a străzii; a doua se cheamă „Parcelarea Societății pentru Locuințe Eftine” și ține-nspre străzile Bruxelles și Lisabona; aceasta e cea despre care ne-a scris Laura.

Ambele-s contemporane, în apariția lor interbelică.

E-o diferență mare între ele; „Edilitatea” are casele mai înghesuite, stradale și cu curticele minuscule – e de-ajuns să te bagi pe strada Stockholm ca să vezi asta. Cea pentru „Locuințe Eftine” este… mai puțin ieftină; aici s-a construit mai larg, iar scuarurile gemene par o risipă autentică. Să amintim și părculețul umbros din capul străzii…

Intrînd azi pe-aici, nici nu-ți mai sare-n ochi faptul că acest mic cartier a fost construit unitar, cu case ce-arătau aidoma în stil; intervențiile recente au stricat – și rareori salvat – vechile imobile.

Dar, dacă tot am vorbit despre strada Braziliei, să facem bine și s-o vedem – mai ales că avem și amintirile Laurei!

Mergem, la-nceput, în „Parcelarea Edilitatea”, aici unde casele șed intime, în buza străzii-nguste. Au detalii frumoase la balcoane, balustrade și intrări – motive românești pe care le-ntîlnim și la alte construcții colective ale vremii.

Ajungem și-n „Parcelarea Societății pentru Locuințe Eftine”; aici – se vede – casele-s mai distincte și mai răsfirate; dar cu greu dai peste două care să mai semene – renovările au fost drastice. Detaliile autentice-s păstrate doar pe alocuri. Mai dai și peste garduri vechi…

… acesta este episodul XXVI din seria „Plimbări în Bucureşti”; lista episoadelor – aici