cum trebuie și cum e bine

… mai anii trecuți, obișnuiam să comentez, să amendez și să corectez cîte-o dudă apărută prin presă; nu c-aș fi ținut să par deștept, ci doar pentru că… așa era normal: să îndrepți greșeala; s-o vezi, să-ți dai seama că ea e acolo.

Nu mai pot face asta. Lucrurile s-au schimbat. Înainte, greșelile erau una-două; cîteva.

Azi nu găsești material de presă fără o inexactitate în el.

Nu pentru că presa manipulează; ci pentru că presei nu-i mai pasă: n-o mai interesează ce scrie, n-o mai interesează cine citește.

Nu pentru că consumatorul de presă e prost; ci pentru că nici pe el nu-l mai interesează ce scriu alții ca să citească el.

Sîntem într-un moment îngrozitor: cînd literalmente ne bălăcim într-un ocean de crîmpeie de știri, aberații, informații, zvonuri. Habar nu mai avem ce e adevărat și ce nu: totul baleiază între plauzibil și posibil.

Prea puținul bun simț și prea mica cultură generală n-ajută pe nimeni să nu se scufunde-n oceanul ăsta; în haznaua asta nesfîrșită.

———

… În tot acest timp, mica noastră inițiativă particulară e mai serioasă, mai solidă și mai profesionistă decît restul mijloacelor de informare în masă.