… am îmbătrînit.
Nu mă-ncîntă neaua groasă, copacii cu ramurile îngreunate; nici troienele nesfîrșite ale lui Alecsandri…
Îmi place să mă uit pe geam – afară, și să văd alb și curat; apoi mă uit mai bine și văd zloată, gheață, șleauri… guturai…
Se cheamă c-am îmbătrînit, pesemne. Îmi place s-am picioarele calde, caloriferul să fie-ncins: asta mai zic și eu iarnă!
Mă duc cu gîndul la bunicu-meu; avusese o tinerețe săracă, grea; ajuns la pensie avea tabieturi de iarnă: își prăjea pîinea pe sobă cu dichis și-o ungea cu untură; își punea lapte cald într-un castron, și-năuntru muia dumicați de franzelă albă – obicei pe care cine știe pe la ce boier îl întîlnise…
Și – bătrînul – stătea cu soba-n brațe, strîns, strîns, strîns…
Iar în zilele-n care Soarele cel bun ieșea să ne-ncălzească, se punea, învelit în cojoc, pe-o bancă la loc ferit de vînt și stătea nemișcat…
La el mă gîndeam într-o dup-amiază geroasă, dar luminoasă, în care mă tolănisem pe canapea în sufrageria inundată de Soare: îl înțelegeam!
Nu-i nici Ziua Unirii și deja mi s-a luat de Iarnă. Noroc că – aproape fără să-ți dai seama – de azi pe mîine, ziua crește… crește…: of, tare mai încet crește!
Toţi îmbătrânim 🙁
Totuşi, să zâmbim un pic, pentru că zilele astea chiar aşa geroase-os, măcar sunt însorite.
Parcă iarna trecută se adunaseră nu ştiu câte zile, record, fără soare !?
anu’ trecut, da!
eram mai tanar 🙂
“Tinereţea este defectul de care mă corectez în fiecare zi!” – Grigore Moisil
@C.D.Mocanu: Superb !Acest uluitor Grigore Moisil, o personalitate
fără egal.
Merită citit integral acest articol :
http://adevarul.ro/educatie/universitar/grigore-moisil-profesorul-care-matematica-era-pasionat-matematica-1_53db5c270d133766a8eba0ed/index.html
Interesant punct de vedere!
Conform acestuia, sunt deja la fel de batran ca unii colegi de blog! 🙂
Unde o fi zapada aia curata, fara noroi de pe rotile masinilor si fara alte prostii… ?