frumusețea geografiei

… să te călătorești, să umbli, să vezi și să-nțelegi lucruri și locuri: ce frumos!

Cînd am crescut noi – în vremurile vechi – visarea la locuri depărtate se făcea cu ochii deschiși, citind cărți de călătorie, urmărind cu degetul hărți din atlasuri; azi ne e ușor, cu internetul – și cu posibilitățile de călătorie, mai ales…

Dar ceva nu se schimbă în Om: năzuința de-a străbate, de-a cerceta…

Geografia e mai mult decît harta ceea cu munți și rîuri pe care-o băgăm în cap la școală. Afundîndu-te în știința asta, vei vedea că – la baza ei – șade înțelegerea multor alte lucruri.

Cum ar fi felul în care numele așezărilor s-au născut, schimbat – și felul în care putem lua urma acestor schimbări.

Sau munca uriașă a cartografilor și-a topografilor, care-au desenat planuri și hărți, pe hectare de hîrtie, de-a lungul vremii…

Și înțelegerea meteorologiei, științei drumeției, umanismului, puterii de-a avea de-a face cu felurite tipuri de oameni…

M-am uitat cu drag, mereu, peste articolele publicate de exploratorii urbani ai Bucureștiului – păcat că multe din materialele astea nu se mai găsesc, azi, pe internet. E-o muncă frumoasă. Ca să vedeți mai bine ce vreau să zic, vă recomand blogul acesta al lui Cezar. Iată, aici, cum să faci primii pași spre înțelegerea frumuseții geografiei; te poți plimba printr-un cartier aparent anost și să ridici niște voaluri de pe trecutu-i; s-o faci pe detectivul printre istoriile locurilor pornind de la urmărirea unui nume de localitate…

Dintr-una dai în alta. Ajungi la site-ul geo-spatial, unde – pe lîngă lucrări științifice, materiale istorice, articole despre geografii noștri de seamă, ai șansa să găsești neprețuite arhive: hărți vechi de toate felurile și fantastice planuri.

La drum, prieteni-