despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

Matty: una pe zi

Dan

18. 2. 2016 at 9:07 · Reply

Pana foarte recent (in cursul vietii noastre), dpdv psihiatric lucrurile erau privite in “alb” si “negru”. Daca intrai in atentia “sistemului” insemna implicit ca esti incompatibil cu viata sociala si erai “dezactivat” cu substante psihoactive sau in cazuri extreme pus sub cheie. Din fericire in ultimii 20 de ani au inceput sa se coloreze toate nuantele de gri si sa se schimbe un pic si modul de gandire, in sensul transformarii psihiatriei intr-o specialitate medicala care poate sa si vindece, nu numai sa izoleze de societate specimenele considerate (uneori foarte subiectiv) drept periculoase.

Incheind paranteza, la doamna e vizibila o depresie care este in mod evident ignorata sau “tratata romaneste”, cu una dupa ceafa (uneori la propriu, in acest caz la figurat). Doamna cauta validarea emotiilor, discutand cu orele (probabil) cu alta depresiva. Si, din pacate, nu obtine chiar ceea ce are nevoie, ci din contra, merge mai departe in cercul vicios.
Ando

18. 2. 2016 at 12:18 · Reply

@Dan: Să am eu câte o hârtie de un leu pentru fiecare “depresiv” din ăştia peste care dau, aproape zilnic, prin autobuze şi tramvaie 🙂
hm

18. 2. 2016 at 13:00 · Reply

auzi prea multe 😉
https://www.simplybucharest.ro/?p=6832
Ando

18. 2. 2016 at 14:40 · Reply

@hm: Eu n-am nicio vină 🙁