despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

comentarii

arhiva

„niciodată oraşul nostru nu a fost atât de trist”

… și cîteva bune întrebări puse – sieși, nouă? – de Aglaia:

… niciodată oraşul nostru nu a fost atât de trist.

Cred că de data asta s-a întâmplat ceva cu oamenii. Ştiu că e cumva la modă să iubeşti Bucureştiul şi să-l filtrezi pentru Instagram într-o mie de feluri, ba chiar să militezi activ pentru rezolvarea diverselor probleme şi pentru crearea unei mase critice de iubitori ai oraşului. Dar pe stradă oamenii sunt trişti. Oamenilor nu le mai pasă nici măcar de noroiul sau rahatul în care îşi murdăresc pantofii. Cu atât mai puţin de noroiul altora.

Văd şiruri interminabile de maşini, dar nu văd deloc oameni. Ce să caute oamenii într-un centru unde, în afară de o salbă de Mega Image, la parterul clădirilor de pe arterele principale nu se mai întâmplă nimic? Cum să trăiască bine (sic) oamenii când poţi să trăieşti doar dacă te autocondiţionezi să ignori TOT ce se întâmplă în jurul tău? Oraşul ăsta nu a fost construit ca să se poată oamenii bucura de el, dar pe măsură ce trece timpul am senzaţia că devine din ce în ce mai rău.

10 comments to „niciodată oraşul nostru nu a fost atât de trist”

  • Mai, sincer pe mine ma supara chestia asta cu orasul care e pentru masini si nu pentru oameni, ca vedem multe masini si nu vedem oameni … Oricat se straduieste industria auto sa faca masina aia aberanta care se conduce singura, pana una alta in fiecare masina se afla cel putin un om, ala din spatele volanului. Deci tot pentru oameni este orasul, ca ei conduc masinile. Si daca cineva se uita cu atentie ii si VEDE la volan. E adevarat ca, din cand in cand isi arunca chistoacele si cojile de seminte sau pachetele goale de tigari pe geam dar asta fac si pietonii.
    Deci cliseul asta trebuie reformulat si adaptat ca sa si comunice ceva adecvat cauzelor pentru care oamenii merg cu masina si refuza sa mearga pe jos sau cu bicicleta.

  • hm

    pe mine nu mă supără neapărat că văd mașini, dar e adevăr în faptul că nu prea mai vedem atît de mulți oameni. Exceptînd orele de vîrf ale dimineții, cînd stațiile, metrourile-s pline – oamenii s-au obișnuit să umble repede, fără să-și lase privirea-n stînga și dreapta și fără să caute privirea altora…

  • Am vrut sa spun canu ma deranjeaza atat de mult masinile atat timp cat am loc pe unde sa merg ca pedestru. Ma deranjeaza afirmatia ca orasul e pentru masini si nu pentru oameni, de parca masinile ar avea asa, o vointa proprie si independenta fata de oameni …
    Vezi decizia fortata din PUZ cu Bulevardul Unirii facut artificial pietonal. N-ai frate loc berechet sa mergi pe jos pe bulevardul ala? Ce te impiedica? Masinile de pe cele doua benzi pe sens? Sa fim seriosi!

  • hm

    asta cu „orașul mașinilor” intră-n folclor, la fel ca și aia cu „micul Paris”…

  • Cred că cine a lansat ideea asta cu ,,oraşul pentru maşini” s-a gândit la faptul că toate spaţiile pietonale au fost restrânse pentru a lărgi străzile, iar trotuarele sunt parcări… ceea ce e 100% adevărat, oricât am încerca să negăm.

  • Nu stiu care sunt strazile unde s-a diminuat trotuarul ca sa se largeasca spatiul carosabil (“carutabil” in forma arhaica a primelor regulamente) La Bucuresti toate strazile au fost largite si indreptate sistematic inca din sec. XIX iar largimea reglementara era de 12 m. La 2m trotuar pe ambele parti rezulta doua sensuri de cate 4 m latime. Cred ca asta era suficient si atunci si acum pentru trafic normal, atat pietonal cat si “carutabil” atat timp cat nu existau obstacole drept car nu vad cum s-ar fi putut obtine ceva in plus largindu-se doar in dauna trotuarelor. De aceea era si interzis sa lasi caruta in drum …

  • Şos. Pantelimon are trotuare mai înguste, Bd. Unirii la fel. Şi astea sunt străzi noi, trasate în perioada comunistă şi ,,reabilitate” recent. Mai amintesc şi de zonele adiacente ,,măreţelor” lucrări de infrastructură opresciană, precum Pasajul Piaţa Presei. Să nu mai vorbim de Magheru pe partea cu Scala.
    Asta pe lângă semafoarele corelate aiurea, cu timpi foarte scurţi pentru pietoni – APACA, Piaţa Dr. Taberei, Braşov cu Ghencea (şi astea sunt doar cele pe care le văd zilnic) sai chiar cu intersecţii în care treceri de pietoni/semafoare nici nu există pe direcţiile cele mai solicitate, pentru ca fluxul mare de pietoni să nu încurce traficul auto (de ex. traversare de la Ministerul Transporturilor la Gara de Nord, în condiţiile în care jumate din cei care lucrează în clădirea aia fac naveta cu trenul).

    Iar printre blocuri e tragedie. Trotuarele sunt parcări ilegale, nimeni nu ia nicio măsură. În dreptul şcolilor s-au pus gărduleţe şi stâlpişori, dar la capetele lor sunt maşini parcate. În plus, autorităţile locale REFUZĂ să declare străzile dintre blocuri ZONE REZIDENŢIALE. O zonă rezidenţială implică o viteză de circulaţie de maxim 30 km/h (recomandat 20 km/h) şi prioritate absolută pentru pietoni pe carosabil (deci dacă eu joc fotbal pe stradă, şoferul e obligat să mă aştepte). În cazul ăsta nu ar mai fi nevoie de trotuare şi s-ar putea parca acolo… ba chiar primăriile ar putea să taxeze aceste locuri de parcare.
    Şi ajungem la altă problemă – plata parcării. Un loc de reşedinţă costă 60 – 70 lei pe an, adică cât te costă să parchezi 3 ore în centrul Vienei sau o zi jumate în periferie (era 9 euro pe zi în 2008). Un loc la smartparking te costă 115 lei pe lună (deci deja mai mult), iar la o parcare privată poţi lăsa şi 250 – 300 lei pe lună. Evident, oamenii preferă să parcheze pe trotuar dacă nu prind un loc de reşedinţă. Dar ia să coste 100 lei pe lună locul de reşedinţă şi să se ridice tot ce e parcat neregulamentar… să vedeţi atunci cum în câteva luni se civilizează toţi.

  • Ando

    Revenind la subiectul de bază: „niciodată oraşul nostru nu a fost atât de trist”

    Cred că este vorba şi de o falsă imagine. Am mai citit despre acest aşa zis fenomen, l-am mai discutat şi cu diverse persoane…Precis suntem tentaţi, mulţi dintre noi, să facem comparaţia cu străintatea, unde-de fapt- în majoritatea cazurilor noi ajungem mai ales în perioada concediului şi bineînţeles în zone de vacanţă, turistice.
    Ori atmosfera acelor locuri este din start, şi de foarte mult timp, “setată” pentru vacanţă, relaxare, distracţie. Oamenii de acolo din asta trăiesc adică sunt conştienţi că o atitudine binevoitoare, un zâmbet, chiar o întrebare amabilă le aduc avantaje materiale.
    Ori Bucureştiul nu este o destinaţie eminamente turistică. Majoritatea bucureştenilor de pe străzi sunt, cum s-ar zice, “cu treabă”, sub semnul preocuparilor zilnice –fie de serviciu, fie altele.
    Dacă vrei să vezi oamni relaxaţi îi găseşti în alte locuri : parcuri, terase, muzee etc.

  • hm

    ei, dar zîmbetul ăla de-l vedem doar în alte locuri, de ce-l vedem tot mai rar aici?
    Cam asta-i întrebarea și răspunsul îl are tot Aglaia: s-a-ntîmplat ceva cu oamenii. Chiar s-au sălbăticit, parcă…

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>