scris de Ando
N-am nicio îndoială că dintre toate ornamentele de pe zidurile unora din vechile clădiri ale Bucureştilor, partea leului aparţine… leului! Forţa, demnitatea, autoritatea, dar şi puterea feroce sunt câteva din simbolurile asociate cu temuta felină. Aceste atribute explică dorinţa proprietarilor şi apetenţa decoratorilor spre ornarea clădirilor cu lei sau capete de lei expuse în cele mai diverse ipostaze.
Paranteză: sunt oarecum nedumerit că uriaşul elefant, şi el un incontestabil simbol al puterii, al înţelepciunii, al stabilităţii şi grandorii şi, la urma urmei, un animal la fel de exotic ca şi leul, a pierdut duelul cu acesta din urmă şi este inexistent în ornamentaţia clădirilor de la noi…
Să revenim însă la oraşul nostru unde spuneam că întâlnim leul decorativ în diverse variante mai mult sau mai puţin impozante.
Pentru că o fi el, leul, numit şi regele animalelor, dar nici chiar leii nu sunt între ei egali şi până la rangul de simbol al forţei şi autorităţii nu ajung chiar toţi.
Aşa se face că, deseori, capetele de lei fie maschează scurgerile de apă ale balcoanelor, fie împroaşcă sârguincioase jeturile de apă ale unei fântâni stradale.
Alte ori, pur şi simplu străjuiesc cu privirea lor fioroasă câte un balcon, o curte sau o fereastră, o uşă sau, la nevoie, o pereche graţioasa de îngeraşi.
Cea mai răspândită categorie sunt însă capetele de leu, să le zicem “utilitare”. Acestea, fie cu ajutorul unui belciug, fie direct cu gura susţin diverse alte obiecte ornamentale: flori, scuturi, plăcuţe.
Leii-pereche vin, de obicei, “la pachet” cu un alt obiect ornamental pe care-l flanchează – un blazon, o stemă sau o coroană.
Dar au aceeaşi prestanţă şi impun la fel de mult respect şi fără asemenea accesorii.
Rege, rege – dar am căutat destul până am găsit şi un leu încoronat.
In schimb, kitsch-urile nu au întârziat să apară generând varianta leilor “pitici” puşi să vegheze din vârf de gard sau să păzească scările de la intrarea în casă.
Însă adevăratul cuceritor al oraşului, trebuie să recunoaştem, este acest leu stilizat, simbolul care a năpădit cu înverşunare în toate cartierele.
Interesant că leul a ajuns un simbol atât de folosit în România şi cam prin tot spaţiul balcanic. Deşi noi avem urşi, vulpi, lupi şi alte animale. Înţeleg că lupul e considerat ,,necurat” în cultura occidentală, vulpea e ,,şmecheră”, da’ ursul ce are?
Până şi moneda naţională se numeşte leu. Iar cea a bulgarilor se numeşte lev (un lev, mai multe leva)… care e forma arhaică a substantivului ,,лъв” care înseamnă fix leu.
pro’abil că nu uitam și noi la ce n-aveam; urși, lupi, mistreți erau peste tot… lei – nu!
Leul de la Delhaize e de import, dar cred ca oricum leul ca simbol este un import cultural. Parca n-au trait lei pe aici vreodata, sau ma insel?
numai Români cu inimă de leu.
@Dan: Ai dreptate.Ca simbol, leul a “invadat” Europa.Cred, totuşi, că Sankt Petersburg-ul ocupă primul loc (numeric vorbind):
https://www.google.ro/search?q=lions+of+Saint+petersburg&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ved=0ahUKEwig49L49OfKAhXBYQ4KHY70DNQQsAQIKA&biw=1024&bih=620
Ca să nu mai vorbim de leul veneţian de pe coloana din Piaţa San Marco,sau pur şi simplu de oraşul Lyon…
Fiind un insemn heraldic clasic … Si pe primul blazon al lui Carol I aparea leul, intai alaturi de femeia daca sustinand scutul si apoi doi, sustinand scutul. Leu si leva se trag din talerul olandez care avea si el un leu – https://ro.wikipedia.org/wiki/Taler-leu Raiden avea o serie lunga de articole cu leii.
16 episoade a scris Raiden!
http://rezistenta.net/?s=Articol+de+10+lei
Leul a trăit în Peninsula Balcanică până prin secolul al XIV-lea d.Hr.