Făcui o plimbare pe jos prin 13, să văd ce mai e nou. Am găsit destule chestii care-ar merge separat – ca știri, case căzute, bunăoară – dar o să le punem pe toate laolaltă, că-i mai cinstit…
Partea dintre Trafic Greu (deși e mai corect să zici fosta stradă Gara Dealul Spirii) și Sebastian e cea mai interesantă parte a lui 13, fiindcă au rămas încă lucruri vechi în picioare. S-au pierdut multe din partea romantică; crîșme uitate – cum ar fi „La Șină” – nu mai sînt; trotuarul cu pavaj de demult s-a asfaltat; dar tot mai vezi cîte ceva interesant.
Poți începe cu frumoasa clădire a Circăi Financiare, închisă de vreo zece ani; recent au apărut panouri care anunță intrarea-ntr-un șantier de reabilitare: așa o fi…
… treci Trafic-Greul și dai, pe mîna dreaptă, de îngrozitorul „complex comercial” Lira – Dragonul roz… Cum s-o putea permite funcționarea sa într-o clădire practic demolată, nu-nțeleg…
… după el, multă vreme cei de-ai locului fuseseră obișnuiți să-și facă tîrguielile la „Nick Center”. Pînă la urmă, Nick s-a-nchis; au mai rămas cîteva din dughenele ce flancau, în vremurile sale bune, aleea de acces…
Lîngă, într-o mare stare de degradare, și clădirile rămase – probabil – de la vreo organizare de șantier din zonă, vreo antrepriză ce s-a ocupat de construcțiile din vremea comunistă. Pîn-acu’ cîțiva ani se mai desfășurau ceva afaceri aici; azi – nu.
Ajungem, însă, la cel mai important reper al zonei – Lira, numit așa după cinematograful închis în zilele noastre (citisem că s-a retrocedat proprietarului). „Lira” este, în fapt, un întreg complex comercial – prăvălii la parter, spații locuibile sus, la etaj; nu m-am dumirit nici azi cînd, înainte de Război, s-a construit. Pare să se fi petrecut, asta, poate pe la-nceputul anilor ’40 – nu am găsit nici un cinematograf menționat aici în ghidurile interbelice; în 1951 i se spunea „Olga Bancic”: despre asta vom mai vorbi, pe larg, în alt articol!
… Complexul e pe jumătate părăsit. Încă mai vezi și-o firmă „Mic.ro”…
Ce să mai zici? Nimic; te uiți la clădire, și-ți place; mai vezi pe-un zid inscripții vechi? Mai vezi:
Cinematograful șade-nchis cam de vreo zece ani; cam atunci am fost și ultima dată la el; la sfîrșitul anilor ’90 se transformase, lăudabil, într-un mic multiplex, cu cîteva săli mici și una mai mare; nu era rău, să știți:
Prima dată am călcat la „Lira” în toamna lui ’87. Mai rămăsese un film în tot Bucureștiul pe care nu-l văzusem, și doar aici rula… Ca să ajung aici, aveam vaga idee că trebuie să iau autobuzul 173 – tramvaiele ce veneau dinspre Cimitirul Bellu încă nu-mi erau familiare – mergeau pe Panduri? mergeau pe Trafic Greu? – habar n-aveam. Am prins momentul cînd 173 întorcea la Gara Progresu – n-avea să ție mult – și l-am luat; am reușit s-ajung la Lira destul de bine; filmul a fost o maculatură vizuală înfiorătoare: se numea „Argoman superdiabolicul”, era vorbit în italiană, alb-negru și sala de cinema avea scaune de lemn și mirosea a șobolani…
Aveam să revin prin zonă peste vreo doi ani, și deja arăta altfel; din vechiul Sebastian dispăruse o mare, mare parte și noroiul împărățea peste tot.
Noroi, praf și mizerie e și azi; din spatele vechilor ruine industriale se ițesc planuri rezidențiale ce strălucesc vesel – să vedem ce și cum va fi.
… acesta este episodul XXV din seria „Plimbări în Bucureşti”; lista episoadelor – aici
Prin 2002 am văzut Omul molie sus pe terasă la Lira 🙂
Un articolaș despre inscripția „Votați soarele” de la Lira: http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Stiri/Sloganuri+electorale+de+acum+67+de+ani+inca+vizibile+pe+cateva+c
O inscripție cu „Votați soarele” am văzut recent pe Strada Sadului, între Peleaga și Moruzești. Posibil să fie de la alegerile din 1948, nu 1946.
Inscripția de pe Sadului: http://i.imgur.com/eIfPrwO.jpg
Are și sloganul „Trăiască RPR”, de-asta mă gândesc că e după proclamarea republicii.
nu-l stiusem pe cel de pe Sadului! Faina descoperire.
Mai am altul:
https://simplybucharest.ro/wp-content/uploads/2015/08/img_3336.jpg
Lascar Catargiu cu Povernei
Azi am găsit a doua inscripție pe Sadului. E mai ștearsă ca prima: http://i.imgur.com/YXtAVDN.jpg
Dacă stai să te gândești, fabricile de pe acolo erau dinainte de venirea puterii populare, deci fiind o zonă muncitoreasca, îndemnurile astea erau bine puse
Clădirile degradate de lângă Nick Center au fost ale unei firme care se ocupa de construcții de drumuri, de asfaltări. De altfel, după Revoluție clădirile respective se degradaseră la fel ca acum, după care a apărut firma în cauză care le-a renovat, arătau ok. Utilajele firmei erau uneori trase pe spațiul viran care dă în Sebastian (este lângă blocul nou de 12 etaje) doar că spațiul respectiv este în planul doi și acccesul este printr-o poartă, este greu să îți dai seama exact. Clădirile au fost abandonate cam de vreo 8-9 ani, la un moment dat erau paznici dar de ceva ani nu mai e nimeni. Nu știu dacă regulile site-ului permit, dar las un link cu explicații despre firma în cauză: https://www.capital.ro/cc-analizeaza-preluarea-sc-genesis-international-sa-de-catre-sc-straco-grup-srl-116072.html
Mulțam!
Văd că de ceva vreme sunt în renovări, pare că le-a luat Primăria
Primul film vazut la Lira a fost cand aveam 5 ani…prin 75. Nu mai tin minte decat ca era intuneric…ma plictisisem si una se dadea in leagan. Apoi am vazut zeci de filme….De la Lantul amintirilor de cate ori aveam ocazia..pana la Sandokan tigrul Malaeziei sau Un serif extraterestru. Acolo am avut copilaria..in sala aia. Mirosea a pisat si a seminte, dar eram fericit cand aveam bani de film.
Amintiri! Chiar și azi, cînd se mai dă la televizor Un șerif extraterestru, mă distrez.
31.02.2100 – Lira este in continuare o cladire parasita. Aici si-au facut adapost cateva familii de zombie.