despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Mamele nu-s importante

Știți – ne plîngem că viitorul ni-i sumbru, dar ce facem ca să-l colorăm?

… mmmmnimic.

E la mintea cocoșului că orice bună măsură luată azi, în sprijinul celor ce-o să vină, își va arăta roadele cu timpul: pe măsură ce oamenii se vor obișnui cu binele, vor lua decizii ce pot aduce un mîine mai bun – chiar mai îndepărtat.

Așadar, ce face Statul ca să fie bine? Să-ncepem cu ceea ce face el pentru Mame.

Mama are voie să șadă acasă – nu așa cum credeți, uitîndu-se la televizor ori stînd pe telefon, ci ocupîndu-se de copilul ei mic – doi ani. O vreme a fost așa: în ăia doi ani primea 85 la sută din salariul ei, dar nu mai puțin de o anume sumă minimă.

Statul nostru, în bunătatea și înțelepciunea sa, s-a gîndit că-i un adevărat huzur pentru mame; așa că a schimbat treaba asta: stai acas’ pe 85 la sută un an sau stai doi ani – dar pe o sumă mică, minimă.

De vreo juma’ de an este o inițiativă care vrea să îndrepte mizeria asta. Inițiativă care a zăcut, prin bucătăria deputaților, așteptînd să-i vie rîndul; căci, nu-i așa, Mamele nu-s la fel de importante precum cîinii ciobanilor…

Inițiativa zace și azi; că, în tot acest timp, mii de mame pierd bani – bani care-ar putea fi ai lor; din care-ar putea să facă mai mult și mai bine copiilor.

Acum cîțiva ani, noul-născut primea și-o mică sumă pentru trusou; iar familia beneficia și de-o primă de naștere: nu mult, dar un ajutor, acolo; un gest; o încurajare. Desigur, așa ceva azi nu mai există.

Deci, am văzut cît de bine și de frumos încurajăm mamele viitoare – să vedem și cît de ușor le este și celor care deja au copil. Cîte creșe s-au construit? Că mai e cîte un primar care-a mai renovat vreuna ori chiar a construit alta, e caz izolat; dar creșe și grădinițe trebuie să fie construite nu doar prin voință locală – ci prin voința și străduința Statului; el încurajează oamenii să producă viitorul.

Se lățesc orașe, se ridică etaje peste etaje de blocuri; stau mii de oameni la periferiile cele noi – dar în aceste periferii găsești doar grădinițe și creșe particulare… scumpe – pe bani. Bani, bani, bani!

Ți-a plăcut cînd te-ai futut cu bărbat-tu, hai? Ia – acuma treci să te fută și Statul.

Dar ce-mi place cu adevărat, îmi place maxim, este că, oricît am căutat, n-am văzut aceste subiecte preluate pe nicăieri; n-am văzut analiști, n-am văzut editorialiști, n-am văzut dătători de păreri, n-am văzut deontologi, n-am văzut bloggeri – n-am văzut pe nimeni scriind despre Mame, despre ce-nseamnă sprijinirea familiei pentru o țară, despre ce lucru gingaș este viitorul ei.

Pentru că Statul e făcut de noi; oameni care-am învățat să nu ne mai pese de lucrurile din jurul nostru.

17 comments to Mamele nu-s importante

  • Filip

    Au existat discuții mai demult pe tema acordării unei sume forfetare sau a unui procent (85%) din salariu, iar recent s-a introdus partea aia cu o sumă modică chiar dacă nu stai acasă deloc.

    Eu văd două probleme fundamentale la reglementarea actuală.
    (1) Condiționarea asistenței de ieșirea din câmpul muncii. Știm cu toții că întreruperea activității timp de 1-2 ani poate costa în viitor la carieră și ar fi bine să le lăsăm pe mame să aleagă ele cum cred că e mai bine, fără să le retragem ajutorul pentru că muncesc (!).
    (2) Faptul că se acordă ca procent din salariu, nu ca sumă forfetară. Asta creează de la naștere o inegalitate între copii și dă banii în cea mai mare parte la cei care deja au. Un copil de procuror va primi de 10 ori mai mult decât un copil al cărui părinte e pe salariul minim.

  • Filp

    Update: mă rog, nu de 10 ori, fiindcă există un plafon, but you get my point 🙂

  • Dan

    Sa fiu avocatul diavolului si sa zic cum e in cealalta tara in care am locuit (Irlanda, republica). Dupa nastere, mama are dreptul la 6 luni de concediu platit si inca maxim 4 de concediu neplatit. Platit cu cat – variaza in functie de contractul de munca. Uneori angajatorul plateste un procent de salariu, dar nu e obligat legal sa plateasca vreun euro, caz in care mama ia o suma minima de la serviciile sociale. Pentru alea 6 luni, zic. Ce se intampla dupa astea 10 luni – mana sta acasa fara servici (daca are mai mult de 2 copii asta e situatia) sau copilul ajunge la cresa. Bine, in plus fata de astea 10 luni exista si un “parental leave” de pana la 4 luni care se pot lua (cu ziua sau cu saptamana) pana cand copilul implineste 8 ani pentru imbolnaviri neasteptate sau alte nebunii.

    Crese si gradinite: un program complet de gradinita/cresa – 10 ore adica – costa cam cat un salariu minim pe economie (de la 800e in zone mai sarace pana la peste 1300e in Dublin). Nu exista crese sau gradinite de stat. Undeva intre 3 si 4 ani incepe “scoala” (sistemul lor scolar incepe de la varsta de gradinita cu un program echivalent cu gradinita de la noi). Asta este gratis, dar se aduna si acolo “fondul clasei” pentru diverse. Alocatia de la stat e 140e in 2016 (variaza anual).

    Cu toate astea, irlandezii fac 2-4 copii, femeile stau in general acasa pana cand cel mai mic ajunge la varsta scolara si apoi reintra in campul muncii la 45 de ani (si nimeni n-are vreo problema cu asta).

  • hm

    un copil de procuror are oricum de zece ori mai multe șanse 😉
    … dar nu e chiar așa simplu. Și procuroarea aia a contribuit la Asigurările Sociale pe măsură, nu?
    Și procuroarea aia ar vrea să stea, poate, doi ani acasă cu copilul cel mic; și s-o facă nescăzîndu-i dramatic venitul.

    Cam asta-i necazul: dacă observăm că aici, la noi, în România, sunt destui oameni care stau în cumpănă: fac sau nu fac (încă) un copil? și problema bănească e una din lucrurile care-i rețin… haide să “lăsăm de la noi” – haide să facem mai mult cu încurajarea natalității; căci faci copii, dar e greu să-i faci și mari.

    Tocmai că încă nu sîntem într-o piață a muncii în care nu revii cu ușurință, să ajutăm cît mai mult pe-acei care se rup, temporar, de ea.

    Dar ce m-a necăjit mult – mult! – e că n-am văzut lucrurile astea dezbătute (nici măcar pe stilul “iar vor mamele astea bani? eu am născut miercuri și luni m-am dus la muncă!!!”). Nu. Ignorate. Am baleiat, ieri, siturile de știri mari; și dintre toate – veți rîde singurul care face, cît de cît, un follow-up la chestiune e… Libertatea!

    În rest, erau prea multe alte probleme. Cărțile pușcăriașilor, “libertatea” internetului… șamd.

  • Filip

    Într-adevăr, presa „quality” ignoră multe subiecte sociale, care sunt tratate doar de așa-zisa presă tabloidă. Anul trecut am încercat să urmăresc niște accidente rutiere cu victime pietoni și găseam relatări numai în tabloide scrise/tv, deși totuși e o problemă gravă, cu circa o mie de morți pe an. Nu mai zic de cazul cunoscut de la Vaslui, unde o cunoscută televiziune de știri a ales să ignore deliberat subiectul, tratându-l doar când a ajuns la CSM.

  • Dan

    Dezbaterea nu e dusa pana la capat fiindca statul roman pare sa fie mult mai “darnic” cu mamele decat tarile vestice cu care ne comparam tot timpul (2 ani acasa? 1 an cu 85% din salariu? boierie!). Sunt insa niste probleme “ascunse” cu care nimeni nu vrea sa se confrunte fiindca nu sunt imediat rezolvabile:

    – calitatea fondului locativ, si nu ma refer la dimensiunea apartamentelor. Nu ai unde sa “iesi” cu copilul (nu intru in detalii, cei care au plimbat bebelusul prin Bucuresti stiu la ce ma refer).

    – calitatea creselor si gradinitelor: nu ai efectiv unde sa-ti duci copilul mai mic de 1 an iar intre 1 si 3 ani nu sunt suficiente locuri (inclusiv la privat sunt grupe de 20+ de copii mai mici de 3/4 ani, chiar platind lunar sume mari de bani).

    – reintegrarea pe piata muncii dupa 1/2 ani acasa e dificila, dupa al 2-lea copil e aproape imposibila. In mediul corporate exista o discriminare mascata pe criterii de varsta si familie iar sa ajungi cu facultate dupa 3 copii sa vinzi in Cora e o posibilitate reala. Bine, daca lucrezi la “stat” se schimba radical situatia.

    – “factori psiho-sociali” – traim inca intr-o epoca “impactata” de celebrul decret care a adus pe lume o sumedenie de copii nedoriti, a umplut orfelinatele si ulterior, pe fondul depresiei economice de dupa revolutie, a cauzat o migratie in masa a unei parti din generatia activa. Nu exista printre “decretei” acea “atmosfera pozitiva propice perpetuarii speciei”, daca e sa ma exprim asa.

    – “factori familiali” – traditional, in societatea romaneasca doar barbatul muncea iar femeia statea acasa. Parintii nostri au fost prima generatie in care asta n-a mai fost valabil, iar mamele noastre n-au fost mari maestre in impartit cariera cu crescutul copiilor, chiar daca de multe ori s-au putut baza pe familia extinsa. Lucrurile astea se vad acum in mentalul colectiv, cu deosebirea ca acum nu prea mai exista familie extinsa pe care sa te poti baza.

    M-am lungit.

  • hm

    nu-s toate mamele corporatiste, nu-s toate slujbele la Stat sinecuri…

    Da, nu-s multe, nu-s părculețe, nu-s trotuare să MERGI, nu-s creșe, nu-s locuri în clase – vezi tu acuși!

    Mental? păi da, că așa și ziceam, mentalul, atmosfera pozitivă se clădește greu, dacă din partea Statului nu primești – an după an – încurajări și asigurări că merită și că “o să fie bine”… parcă faci un pas îndărăt.

    S-ar putea să vedem mai multe familii decît credem în care părinții o să-nceapă să creadă că e mai importantă familia decît cariera părinților.

  • Românii nu prea fac copii… asta ar putea deveni o problemă în următorii 50 – 100 ani. Însă şi măsurile luate de stat ar trebui să se concentreze mai mult pe creşterea copilului decât pe naştere. Creşă gratuită, grădiniţă gratuită, şcoală gratuită, ba chiar şi liceu gratuit (dar gratuit pe bune, nu ca acum)… asta e soluţia care trebuie aplicată urgent şi care e mai importantă decât ce procent din salariu dai mamei în primul an sau în primii doi ani.

    Pentru că dacă dai prime de naştere şi sprijini părinţii cu bani multicei în primul an, ajungi la situaţii în care oamenii vor face copii doar pentru a trăii din alocaţia lor, cum se practică în comunităţile sărace – în top 3 la natalitate intră judeţele Botoşani şi Vaslui – şi în cele de rromi care, tradiţional vorbind, oricum aveau mulţi copii (şi care, în ritmul ăsta, vor deveni majoritare în 100 – 200 ani). Problema e că copii ăştia după ce trec de 2 ani nu prea mai primesc nimic de la stat… aşa că mulţi nu ajung nici la şcoală sau fac cel mult 4 clase. Iar când ajung majori, devin o problemă socială, pentru că nu pot munci (neştiind să facă nimic) şi nu pot produce nimic, nici cât să se întreţină.

  • hm

    nu-s toți “pe alocație”…

    http://rezistenta.net/2015/05/moise-guran-alocatie-saraci-alcoolici.html

    “Conform strategiei naţionale pentru protecţia şi promovarea drepturilor copilului (2014), un copil român din trei este sărac, deşi provine dintr-o familie în care părinţii muncesc, sărăcia afectând şi unul din cinci copii din gospodăriile în care adulţii lucrează mai mult de 80% din timpul activ. “Doar” unul din zece copii trăieşte în gospodării fără locuri de muncă. În total, 52,2% dintre copiii români se află în risc de sărăcie sau excluziune socială, fiind al doilea cel mai ridicat nivel din UE27, după Bulgaria.”

    Evident că nu toți cei 2.000.000 aflați în sărăcie beau și fură alocația. Și dacă părinții a 20.000 sau 200.000 de elevi beau alocația copiilor este foarte urât și trebuie admonestați. Dar asta este gen 0.06% din numărul de alocații și nu reprezintă un motiv să oprești alocația decât dacă ești Guran și minți și exagerezi și îți faci platformă politică din sărac-bashing ca să se simtă bine ăia care au câțiva lei în buzunar că le gâdilă omul-business de la TV superioritatea.

  • Dan

    In comunitatile sarace copiii se fac “pe banda” (cu alocatie sau fara, cu ajutor de la stat sau fara) fiindca investitia individuala, in fiecare copil, e minima. E practic o productie de “carne de tun” pentru slujbe slab calificate, mase de manevra si armate de sacrificiu. Proportia acestor oameni la progresul general al societatii se poate cuantifica doar prin “volum” si nu prin contributia individuala; “volumul” va deveni in urmatorii zeci de ani irelevant prin automatizare si robotizare.

    Revenind, cum poate sa intervina statul pentru a-i incuraja pe cei cu IQ 120+ / slujbe bune / salarii mari sa faca vreun copil / mai mult de un copil / mai mult de 2 copii? Aici este provocarea.

  • hm

    în primul rînd ne-jignindu-i, ne-disconsiderîndu-i și mai ales oferindu-le ceea ce place cel mai mult omului: o anume predictibilitate, o anume coerență, o anume încredere.

    Și nu numai pe cei “aleși” – ci pe toți. toți. toți.

  • dragos b

    http://zdbc.ro/de-ce-nu-se-construieste-nicio-cresa-in-bacau-raspunsul-uluitor-al-viceprimarului-radu-ababei/

    De asemenea, viceprimarul a explicat de ce Primăria Bacău nu vrea să facă nicio creșă: „Dacă ne apucăm să facem acum o creșă, aceasta va putea fi terminată cel mai devreme peste doi ani. Peste doi ani, copiii care se nasc anul ăsta nu mai prind vârsta de creșă”.

  • hm

    Cine ar mai vrea sa facă copii știind că orașul lui e condus de astel de oameni deștepți?

  • Iar dacă creşa se termină peste 2 ani, se termină mandatul primarului între timp… iar copiii oricum nu au drept de vot.

  • Nişte unii de pe la CriticAtac.ro ziceau cam aşa: “alocaţia pentru mame putea fi o sumă mică şi fixă, ca în prima variantă propusă de PSD (800 lei), sau un procent din venituri. În al doilea caz, se urmăreşte să fie încurajată reproducerea printre cei care aveau o slujbă şi un salariu bunicel, nu printre cei care trăiau şi beau din alocaţiile copiilor. Adică vor să îi extermine pe săraci, convingându-i să nu se mai înmulţească”.

    Asta, în practică, funcţionează mai prost. Fiindcă rednecii (nu doar săracii; Becali e milionar, dar tot redneck prin gândire şi obiceiuri) se reproduc, indiferent de condiţii. Fac câte 4-5 copii.

    În schimb, trage un semnal de alarmă în chestiunea şcolii gratuite şi a producerii de carne de tun şi mase de manevră.

    Multă lume care are azi o meserie şi o locuinţă nu mai vrea să îşi amintească faptul că “în vremurile trecute” se trăia într-o aglomeraţie demnă de ţigani. Claie peste grămadă, ca la şatră. Ţăranii aveau câte 7-8 copii, uneori chiar şi 10-12, toţi înghesuiţi în case cu o cameră sau două, până la începutul campaniei de construire de blocuri în anii 1960. Urbanii săraci la fel, 3-4 copii, în mici apartamente în care stăteau mai multe familii, cu closetul pe culoar, cum sunt unele clădiri care au mai supravieţuit din interbelic. Sau în cămine ale întreprinderilor. După Marea Demolare, 8-9 inşi într-un apartament de 3 camere era deja ceva obişnuit.

    Astfel încât un copil născut şi crescut într-un astfel de mediu era dresat, cu palma şi nuiaua, cu mult înainte să îl vadă prima dată vreo învăţătoare. Avea obiceiurile, maniile, calităţile şi defectele necesare pentru a trăi în acest mediu închis, ca un lagăr.

  • Filip

    A apărut recent un sondaj potrivit căruia 42% dintre mame optează pentru concediul de doi ani. Presupun că mai ales mămicile cu salarii mai mici înainte de naștere aleg opțiunea asta (varianta cu 1 an nu le-ar aduce nimic în plus lunar, având în vedere modul de calcul actual, și probabil nici perspective de carieră nu sunt întotdeauna foarte optimiste). Deși cică sondajul era printre angajații multinaționalelor…
    Ca semn al persistenței diviziunii tradiționale a muncii în familie, numai 4.5% dintre tați optează să-și ia astfel de concediu (pe 1 sau 2 ani).

    Apropo de părculețe și trotuare, am făcut lunile astea multe vizite prin zona Sebastian și am fost foarte mirat să văd cum au transformat trotuarele în parcări, astfel încât ești forțat să mergi pe stradă, cu riscurile de rigoare. Asta crește costurile însoțirii copilului la școală, în parc etc.

    Legat de creșe și grădinițe, ar fi necesar un program național, nu local, care să le mărească numărul și să le aducă la un nivel decent pe cele din zonele fără resurse bugetare locale (să nu mai avem grădinițe cu veceu în curte). Era săptămâna trecută în discuție la senat un proiect pentru construirea a 544 de creșe, dar nu știu dacă au asigurat și resursele anuale necesare.
    Am văzut și altă inițiativă, privind o indemnizație viageră pentru mamele cu cel puțin trei copii. Se poate îmbunătăți proiectul, dar am fost surprins de reacțiile extrem de violente ale publicului „citit” la adresa acestuia. Probabil că ne place viitorul sumbru 🙂

    @Dr2005: Nu este adevărat că oamenii fac copii doar pentru alocație. Alocațiile copilului sau banii din concediul de doi ani sunt insuficienți pentru a crește un copil timp de 18 ani. În comunitățile rome, numărul mediu de copii pe familie este de 2, la fel ca în România în anii 80. Îi fac mai devreme decât etnicii români, dar asta fiindcă statul le refuză de facto dreptul la educație și n-au ce carieră să protejeze. Zonele din estul României fac mai mulți copii fiindcă acolo a supraviețuit mai bine modelul tradițional de familie mai numeroasă, dar nu știu dacă e corelat cu sărăcia. Teleormanul și celelalte județe rurale din sud sunt cam la fel de sărace ca Moldova, dar au o creștere demografică negativă de zeci de ani.

    @Dan: IQ 120+? :)) Parcă eugenia n-a mai fost la modă după mai 1945… Scuze, dar IQ-ul este condiționat mult de statutul social al părinților și nici nu este un indicator neutru, măsurând niște trăsături oarecum arbitrare. Ca fapt divers, un fenomen neobișnuit este așa-zisul efect Flynn: în cam toate țările, în ultimul secol IQ-ul a crescut constant de la an la altul, cu același material genetic.

    @KathyBates: cred că te referi la un articol din 2013 al Victoriei Stoiciu, dar ai înțeles greșit mesajul autoarei. Ea de fapt critica politica pe care o sprijini tu: „Acest fenomen nu este deloc lipsit de discriminări, rasism sau impulsuri eugeniste. Putem observa în spatele politicilor de natalitate preferinţa puterii pentru o anumită etnie, clasă sau pur şi simplu categorie socială.” În rest, despre clișeele cu „redneci”, țărani/săraci „dresați”, mai ușor cu prejudecățile pe scări 🙂

  • hm

    am fost surprins de reacțiile extrem de violente ale publicului „citit” la adresa acestuia

    Da, asta mă seacă și pe mine. Mult: e un soi de lăcomie a celui care-ncepe să trăiască bine, care ajunge să creadă că oricine altcineva care ia “alocații” și “ajutoare” de fapt, îi ia aerul, banii și bunăstarea.

Leave a Reply to Filip Cancel reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>