luînd urma Lirei

pregătit cu Ando și C. D. Mocanu

(articol actualizat)

E tare complicat să deslușim istoria cinematografului „Lira” din 13 Septembrie numărul 196 (tronsonul din complex cu cinematograful poartă numărul 196, restul clădirii 194)… Da, nu am găsit nici un cinema menționat aici în ghidurile interbelice… Cum i s-o fi zis înainte „Lirei” – dac-o fi avut alt nume?

… în 1951 deja i se spune „Olga Bancic” (sărmana comunistă omorîtă de naziști), dar cinematografele de imediat de după Război aveau alte și alte nume – pe care să-l alegi, în lipsa adreselor care să te-ajute? Iar cinematografele din 1946 și ’47 sînt… nenumărate.

Într-o „Scînteie” din ’49 aflăm menționat, totuși, un cinema „Lira”:

Însă nu este… același „Lira”! Pentru că aflăm dintr-un program de filme apărut în 1951 despre… „Olga Bancic”, fost „Noni”! Iar în lista de sus scrie și de „Lira”, și de „Noni”!

Lista abonaților telefonici pe anii 1950-53 ne ajută un pic: găsim, încă o dată, și „Lira”, și „Noni” – e clar. Desigur, anuarul respectiv fusese editat la sfîrșitul anilor ’40; nu avea cum să țină pasul cu schimbările de nume ce se plănuiau; dovadă că deja în ’51, erau alte nume…

Belea curată! Coborîm din nou în timp și ne dumirim că despre „Noni” se pomenea și-n ’45…

Deci, e sigur că după „Olga Bancic” s-a numit „Lira”. Asta, din 1963; la-nceputul acelui ani era „Olga”:

… iar spre sfîrșit „Lira”:

Și că înainte  de 1951 a fost „Noni”. Dar… care din cinematografele de la a doua jumătate a anilor ’40 era „Lira”? Întrebarea pare că primește răspuns…

„România Liberă” ne ajută: „Tudor Vladimirescu”, fost „Lyra”! Cinematograful respectiv se găsea pe vechea cale a Dudeștilor, la numărul 97 – vedem în cartea de telefoane din ’58…

Credeați că-i… gata? Nicidecum! Dăm, totuși, peste un cinematograf „Lyra” în Ghidul bucureștean al anului 1935; numai că se afla pe Calea Văcărești, la numărul 44 – în cartier cu cel de mai sus, carevasăzică!

… dar în Cartea de telefoane de doi ani mai tîrziu se vede că la numărul 44, pe Văcărești, se afla, de-acum, „Gloria”!

Încurcat! Dar reiese că „Tudor Vladimirescu”, fost „Lyra”… fusese, înainte de schimbările din 1950, „Lucifer”! Iar mai tîrziu se va chema „Vitan”.

Nu te poți opri să te gîndești cum se schimbaseră lucrurile. De la cinematografe cu nume vesele, atrăgătoare, oamenii se duceau în săli botezate după comuniști, ilegaliști, luptători. Odinioară aveam American, Barcelona, Dory, Eldorado, Florida, Franklin, Lucifer, Nero, Trianon, Tivoli – iar acum… I. C. Frimu, Elena Pavel, Gheorghe Doja, Donca Simo, Ilie Pintilie, Alex Popov, Vasile Roaită și Alex Sahia.

Ne pregătim să încheiem – n-am reușit să aflăm cînd s-a construit acel „Lira” din 13 Septembrie; nici dacă o fi funcționat și sub alt nume. Am ridicat un pic, însă, cortina peste lumea necunoscută a cinematografelor bucureștene; dac-o mai fi și altcineva care s-aibă atîta răbdare încît să reușească să pună fiecare bucățică de istorie acolo unde-i e locul, ne scoatem pălăria…

Dar să nu uităm nici că din ziare și ghiduri postbelice, mai reiese și că de „Lira” – cel din 13 Septembrie! – ținea și o grădină; nu m-am prins unde era: nu trebuia neapărat să fie în apropiere.

LATER EDIT: grădina pare-ar fi fost pe terasa clădirii, special construită pentru proiectarea de filme.