Robert a dat cu Primăria-n Dudești

Cam după doi ani de treabă, s-a-ncheiat refacerea școlii 80 –  cea de la Dudești, colț cu Mihai Bravu; ca s-o localizăm mai ușor, să facem cuvenita mențiune că se află peste drum de șaormeria „Dristor”…

Primarul de sector își ia nu numai toate meritele și-njurăturile pentru noua clădire veche, dar și clădirea-n sine: activitatea primăriei sectorului 3 se va desfășura aici, unde sînt și tramvaie, și autobuze, și metrou, dar și șaorma – ce-și poate dori mai mult cetățeanul?

De pildă, își poate dori ca clădirea să fi fost mult mai bine, mult mai elegant refăcută.

… pînă la cornișă, restaurarea n-are nimica rău. Școala e albă, străluce; copertina de sticlă se poate-nghiți, la o adică.

Însă supraînălțarea e urîtă. Arată a acoperiș de piață alimentară. E urîtă. Vechea clădirea avea un chicirez, construită să se-oprească… la acoperiș.

De fapt, lăcomia lui Robert de-a avea o clădire cît mai mare pentru Primărie a stricat totul: iată, a construit un etaj în plus – și i-a ieșit urît.

… oricum te-ai apropia de ea, din orice unghi și chiar dac-ai privi-o mai de departe, tot etajul adăugat apasă neplăcut clădirea albă și curată.

Ciudat e că, privind-o din spate, vezi că adăugarea unui corp nou în mijloc nu e chiar așa nefericită!

… chiar nu e!

Cum să închei? O clădire veche care mai avea un pic și-ar fi dispărut a fost recuperată. Recuperarea, însă, a fost făcută hrăpăreț – Robert Negoiță neștiind unde să se-oprească de data asta. E mare lucru pentru un primar să-și dea seama la ce se pricepe – și la ce nu.