despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

o privire asupra școalelor de-acum trei sferturi de secol

… citii pe Biblioteca Digitală a Bucureştilor un anuar al școalelor bucureștene din 1941-42.

În vremuri tulburi, Școala căuta să-și facă treaba și să se laude cu drumul parcurs. Bucureștiul se mărea, înghițind comune și mahalale – și localuri de școli se construiau; se utilau; grădinițele, cantinele se-ndeseau; iar copiii învățau mai bine, după metode noi.

Parcursese lung drum, școala, de la ceaslovul lui Creangă și de la metoda lui Marius Chicoș Rostogan. Ca exemplu, cu-n secol înainte, într-a patra programa sunase altfel.

Țara era săracă, degeaba credem noi că interbelicul fusese o perioadă a laptelui și a mierii. Înapoierea oamenilor trăgea încă greu. Cartierele sărace utilau cu greu școlile. Nici atunci nu erau copii care să-și permită să urmeze cursurile. Pentru ei se căuta să se-nființeze cantine, ale căror provizii să fie procurate prin comunitate…

Copiii săraci – debili, tuberculoși – puteau petrece timp la solarii.

Era greu. Abordarea Inspectoratului v-ar părea azi brutală, discriminatorie, fascistă.

Proștii cu proștii, deștepții cu deștepții. Nu era un sistem perfect; era un sistem care – cred – încerca să caute ce-i mai bine de făcut. Erau alte, alte vremuri.

… dacă – azi – cineva ne-ar categorisi copiii aidoma tabelei de mai jos, ar ajunge la pușcărie.

… cu toată abordarea asta brutală, ieșea un pic la suprafață încercarea de a înțelege problemele și cauzele lor. Copiii erau nu numai categorisiți, dar și urmăriți îndeaproape.

Citiți argumentația de mai jos – dar chiar și-acum trei sferturi de veac era justificată, oare?

Cu toate astea, școala educa după metode noi. Teatru; desen; cercuri diverse; ateliere; muzică…

Școala începea să-nțeleagă că cei mici trebuie să iasă, să umble; să facă excursii. Priviți planul unei excursii de-o zi pînă la Pădurea Băneasa: pe jos! Azi ar fi de neconceput să lași copii să meargă altfel decît cu autocarul.

Cîte putea învăța un copil, de la Arcul de Triumf pînă la Băneasa! Istorie, antropologie, industrie. Natură, avioane, trenuri, radiodifuziune, orientare pe hartă…

Asta era bine – și promitea să fie tot mai bine.

Anuarul școalelor primare e o lectură care nu plictisește. Ne-ajută azi să pricepem cum vedeam lucrurile atunci. Dar – la fel ca și acum – și dăscălimea de-atunci scăpa lucruri elementare din vedere. Anuarul conține o listă a școlilor, cu un mic istoric succint al celor mai vechi; cele particulare sunt și ele pomenite. Dăm și peste Notre Dame de Sion

… dar nu dăm peste o amărîtă de listă cu adresele școlilor. Avem lista personalului din toate școlile – dar nu deslușim, cu ajutorul Anuarului, unde erau ele. Bunăoară – și vă las cu ghicitoarea asta – unde era Școala de băieți nr. 52, înfățișată în imaginea de mai jos?

25 comments to o privire asupra școalelor de-acum trei sferturi de secol

  • C.D.Mocanu

    Şcoala de băieţi nr. 52-strada Soldat Croitoru nr. 32

  • hm

    asta mi-am zis și eu, m-am dus deunăzi să dau tîrcoale.
    Seamănă, seamănă mult!
    http://www.instantstreetview.com/@44.404496,26.066895,-162.75h,1.52p,1z

    Nu am poze cu localul școlii de dinainte de modernizare și de refacerea turnului, dar îl țin minte altfel decît azi pe vremea cînd treceam cu 139-le pe lîngă…

  • C.D.Mocanu

    Cred că toate localurile de şcoală construite în perioada interbelică au suferit modificări. Unele au devenit de nerecunoscut!
    În cazul de faţă “documentele vorbeşte!!!!!”

  • hm

    … și nu mint!
    https://simplybucharest.ro/wp-content/uploads/2016/02/sc-de-baieti-52_-parcul-rahova-_-rl-din-13081947.jpg

    „L” fusese numele dat în parcelare străzii botezate ulterior Soldat Vasile Croitoru

  • C.D.Mocanu

    Da, aşa este! O confirmă şi alte documente (hărţi şi ghiduri) din perioada 1940-50.

  • Ando

    Mi se pare mie sau tot şcoală este şi acum ?

  • hm

    Tot! Sunt chiar doua corpuri, celălalt e înspre altă strada.

  • Dan

    Clasificarea copiilor din cele 3 scoli respecta o curba gaussiana. Puse in acelasi sistem de referinta, e evident faptul ca in mediile defavorizate graficele, in intregul lor, sunt depasate spre zona inferioara, in timp ce in centru situatia e complet opusa. Sigur, putem discuta daca e doar un efect sau daca e un cerc vicios al saraciei si al lipsei de educatie.

    Comunismul a dat insa o sansa copiilor “normali” (si mai buni decat atat) din mediile defavorizate – dar putem discuta daca un altfel de regim dupa razboi ar fi facut mai mult sau mai putin.

  • Alex

    Exceptional articol, felicitari ! Sa nu uitam insa ca profesorii nu erau platiti chiar de mizerie; multi dintre ei, dupa un stagiu la un liceu bun, ajungeau in mediul universitar…si sunt destule exemple – devenind adevarati formatori de caractere si fondatori de “scoli” in domeniul lor ! DEsigur ca si disciplina elevilor era cu totul alta…Un ex. hazliu astazi..neplacut atunci: elevii nu aveau voie sa frecventeze Teatrul de Revista “C.Tanase”..?! Uniforma era obligatorie si in afara scolii…iar elevul daca mergea cu tramvaiul spre scoala si “proful”se urca la clasa a-I-a..elevul nostru, doar la a-II-a, nu prea avea chef sa dea ochii cu el ?! In aceiasi masura, daca proful mergea pe strada, elevul statea doar cu un pas in urma..in semn de respect ! Ma rog, sunt multe – mi-au fost povestite si mie de bunica n.1884 si tata n.1922…RIP ! Vorbim de liceele bune la acea vreme, gen M.Viteazu, Matei Basarab,etc. De remarcat totusi ca dintre “elevii saraci” s-au ridicat multe talente devenite ulterior oameni de stiinta, de care tara avea nevoie – exista si un “sistem” de burse si sponsorizari private, dar si de stat !

  • Alex

    Daca doriti sa vedeti un vestigiu al “vechii scoli de meserii” aflate pe planul bucurestiilor la 1900, puteti vizita Scoala no.50, actualmente renovata, aflata pe Strada Ion Maiorescu…

  • Alex

    Oricum “scolile de meserii” erau bine structurate ca si apartenenta, locatie si posibilitati practice !

  • Alex

    Poate ar trebui sa ne aplecam si asupra “rostului” scolii…in ziua de azi si degradarea continua..a ceea ce inseamna “stiinta de carte”..

  • Alex

    …si apropos – pe acolo pe unde “ma invart”..se discuta intens – despre reducerea studiilor universitare la 2 (doi) ani ??!! De ce nu la doua saptamani…

  • cata

    @Ando – da , tot scoala este , numarul 141 . Acum are adresa pe Amurgului .
    Si pentru ca dupa razboi multi viteji se arata pot spune ca si mie imi parea cunoscuta fotografia postata de HM , ma gandisem la 141 pentru ca trec destul de frecvent pe acolo dar nu am vrut sa ma fac de ‘cacao’. M-am uitat pe Google Maps dar modificarile sunt foarte mari fata de original , silueta doar mai aminteste de cum era in momentul constructiei.

  • hm

    Ce pot să zic? Măcar am încercat să văd cum se vedea școala pe ea însăși… atunci!
    Am impresia că acum nu-și mai pune întrebări.

  • Alex

    “Oamenii inteligenti au dubii…prostii doar certitudini” Asa si cu scoala..au certitudini !

  • cata

    Clasificarea inteligentei cu idioti , imbecili ,s.a.m.d. m-a terminat de ras .Pentru ca mi-a adus aminte de cum imi zicea tatal meu prin clasa a I-a , cand ma chinuiam cu bastonase si alea-alea si anume ca sunt IDIOT ! El avea clare amintirile scolare din 1941-1942 cand tocmai incepuse liceul comercial la Giurgiu.
    Si tot venind vorba de ‘Parcul Rahova’ am vazut ca apare prin tabele si scoala de fete numarul 52 pe langa cea de baieti. Ce locatie o fi avut ?

  • hm

    Poate să fi fost clădirea cealaltă, dinspre Amurgului?
    Întrebarea rămâne deschisa.
    Poate aflăm.

  • C.D.Mocanu

    Şcoala de fete nr. 52 – Amurgului nr. 35

  • cata

    @ C.D.MOCANU – multumesc de informatie.
    Deci clar in fotografie este scoala de baieti nr.52 de pe strada Soldat Vasile Croitoru :
    https://www.google.ro/maps/@44.404359,26.0667533,3a,75y,183.53h,100.58t/data=!3m6!1e1!3m4!1sdsDFEMg8nA5xNtPn9YCkiw!2e0!7i13312!8i6656
    Iar cladirea scolii de fete nr.52 de pe Amurgului inca nu era construita in momentul fotografiei postate de HM dar apare in dreapta in vederea de pe Google Maps . Intre cele doua cladirii se afla curtea scolii unde dupa revolutie s-a construit un corp nou de cladire https://www.google.ro/maps/@44.403765,26.0665348,116m/data=!3m1!1e3
    Ma rog ,vad ca acum nu mai este scoala 141 ci Școala Gimnazială Ion I.C. Brătianu . Ne-am dat dracu’ !

  • hm

    S-ar putea să se fi construit in aceeași perioada, totuși. E o distanță mare intre cele două clădiri. Oricum, școala de fete funcționa – doar activitatea ei este descrisă in tabele.
    Putea avea, desigur, și alt local : mi se pare că ea, ca instituție, era înființată deja de câțiva ani buni.

  • C.D.Mocanu

    Între 1929 şi 1975, mama soacră (născută în 1927) a trăit în Parcul Rahova, pe strada “L” devenită apoi sold. Croitoru. A fost elevă la Şcoala de fete nr. 52. Ne-o spune de fiecare dată când trecem pe lângă ea şi se întâmplă destul de des. Mai are încă rude pe străzile din preajmă (Munţii Carpaţi, Piramidei, …). Asta înseamnă că în 1934-1935 când ajungea la vârsta şcolară, şcoala de fete exista. Din fericire are încă o minte “brici” şi o voi “trage de limbă” pentru a afla detaliile cu care voi reveni!

  • hm

    Mică mai e lumea asta, și cum se mai înnoadă firele!

  • C.D.Mocanu

    Revin cu câteva informaţii legate de cele două şcoli din Parcul Rahova. Provin de la Ştefania Zielinschi, născută Carol în anul 1927. Între 1928 şi 1975 a trăit în acest colţ de Bucureşti. Îl cunoaşte foarte bine având amintiri clare, precise, pe care le relatează fără ezitare sau îndoieli. Este soacra mea şi am avut o conversaţie fascinantă, plină de detalii dar mai ales de parfumul unor vremuri dispărute pentru totdeauna.
    Şi-a început „cariera” şcolară în toamna anului 1934. În acel moment Şcoala de fete nr. 52 funcţiona într-o casă închiriată aflată pe una din străzile cartierului. A făcut acolo prima clasă. În toamna anului 1935 a fost inaugurată şi dată în funcţiune Şcoala de băieţi nr. 52 din Strada L/sold. Croitoru. În noul local au funcţionat, pentru o perioadă, simultan ambele şcoli, de băieţi şi de fete. A făcut aici clasele II – IV. A fost prima generaţie de copii care a utilizat noua clădire.
    Construirea şcolii de fete din strada Amurgului a fost începută de o echipă de legionari în anii
    1939 – 1940. Nu este singura şcoală bucureşteană construită de aceştia. Evenimentele din ianuarie 1941 (rebeliunea legionară) au găsit clădirea „la roşu”. A fost finalizată în perioada următoare.

  • hm

    Mulțumesc! Mă bucur că am aflat istoria construirii acestor școli și că am mai învățat cîte ceva despre Rahova.
    Mulți ani soacrei tale!

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>