monitorizare

… fieștecare companie un pic mai serioasă face o monitorizare a presei și a internetului: află, astfel, ce se scrie despre ea – și poate să intervină, să explice, să calmeze – și așa mai departe…

E normal – știi ce se vorbește despre tine și știi și că poți să fii în dialog cu cei care vorbesc. Și totul contra unui abonament lunar.

Cum ar fi ca și Statul să facă asta? Cum ar fi ca și Primăria să facă asta?

Cum ar fi să fie la curent într-un mod activ cu ceea ce se vorbește în piața cea mare, cea online?

Să nu mai fie nevoie ca tu, cetățeanul, să scrii adrese, să dai telefoane, să depui plîngeri și înștiințări?

Se scriu și se difuzează zeci de articole zilnic despre problemele Bucureștiului – pun pariu pe orice vreți că Primăria știe de ele.

Poate-ar fi vremea ca Primăria și să arate că știe de ele. Fiecare articol e un semnal de alarmă; este expresia unui necaz, a unei frustrări cetățenești, a unei exasperări.

Ar cam trebui ca Primăria să-nceapă să caute ea să afle ce au nevoie oamenii. Să răspundă ea la articole, la materiale de presă, fără să i se mai ceară răspunsul.

Și nu numai Primăria – ci și Statul, prin instituțiile sale. În tot acest timp, Guvernul a înființat un site ca să afle… ce merge rău: să scrie oamenii acolo și stăpînirea să ia aminte. Nu de-asta era nevoie; nu de exerciții de imagine și de tragere de timp. Ci, pur și simplu – de făcut treabă bine, mama mă-sii.