scris de Alexandru Bodea
M-am plimbat ca tot omul printre rafturile cu legume si fructe ale magazinelor…
Am inteles din presa de zilele trecute, ca se intentioneaza sa se “oblige” toate supermaketurile sa vanda 50 % produse romanesti. Foarte frumos am spus, dar cum vor face fata producatorii romani, la invazia de afara?
Privind catre rafturi am vazut :
- vinete, lamai de Turcia
- kiwi, mandarine din Grecia
- praz, varza dulce, conpida de Olanda
- ardei gras rosu, grapefruit de Turcia
- struguri albi din Africa de Sud
- struguri negri din Argentina
- usturoi si pomelone din China
- rosii mari sau rosii “cherry” din Spania
- sare de bucatarie din Romania sau din Grecia
Daca unele le pot intelege – cum ar fi strugurii din Argentina sau Africa de Sud (locuri unde se pregateste toamna), pomelone de China sau kiwi si mandarine de Grecia, n-am putut sa inteleg cam cum vine “prazul” de Olanda, “usturoiul” din China, sau “sare de bucatarie” din Grecia…
Nu era mai simplu ca producatorii romani sa fie incurajati prin credite cu dobanzi mici spre a construi sere durabile, care sa aduca produse romanesti tot anul??
Anii anteriori s-a tot spus ca “agricultura ne-a salvat”, dar si vremea a tinut cu noi, astfel ca pentru a nu mai depinde de starea vremii trebuie incurajati producatorii romani sa-si construiasca sere si atunci se poate obliga orice comerciant sa aduca la 50% – sau chiar mai mult – din productia interna, evitandu-se legumele din Turcia (ardei gras/vinete) care arata frumos datorita chimicalelor cu care sunt crescute si inaintea trimiterii la export…
Inainte de 1989 am avut de multe ori ocazia sa constat ca TIR-urile care plecau catre Europa de Vest din Romania la intoarcere preluau alte marfuri (de exemplu laminate din otel ) spre a nu veni goale…
Adica, inainte de 1989 legumele romanesti corespundeau standardelor UE, iar acuma aceeasi Uniune inghite orice, chiar si legume tratate cu chimicale… Oare s-au schimbat conditiile de calitate ale produselor pentru desfacere pe pietele UE??
Ca la orice comert si in acest caz trebuie studiat ce anume se cere si are cautare aproape tot anul… venind cu produse de prima calitate. S-a ajuns astfel ca producatorii sa nu mai fie orientati spre aceste produse, nedandu-le un venit pe masura muncii depuse.
Trebuie facut ceva, mult mai concret decat “obligarea” supermarketurilor de a expune si vinde cel putin 50% din produse romanesti…
Pe Alexandru Bodea il puteti citi si pe blogul sau.
Avocatu’ diavolului aici:
– nu avem clima potrivita pentru a creste orice fel de fructe/legume, tot timpul anului. Serele functioneaza doar la limitele sezonului cald (gen primavara devreme / toamna mai tarziu); o cadere mai serioasa de zapada desfiinteaza orice fel de tentativa de legumicultura.
– “chimicalele” care fac legumele sa arate frumos sunt ceva mai mult de atat – GMO-uri. Asta crestem acum si la noi in tara, fiindca semintele bunicii nu asigura aceeasi productivitate si acelasi “shelf life”. Asta cumpara clientul de hipermarket – nu, nu ar cumpara altceva, fiindca oamenii s-au schimbat, sunt alte criterii si alte nevoi acum. Cei sub 40 de ani s-au obisnuit cu “rosiile fara gust” atat de mult incat cele “traditionale” par deja ciudate.
– in final e o chestiune de costuri. Pe piata libera, leguma produsa industrial in Spania sau Turcia e mai ieftina si in final mai usor vandabila (forma si calitate standardizata) decat cea produsa la Giurgiu. Asta-i viata!
Cred că o lege care să impună 50% fructe și legume românești, pe lângă faptul că nu e practică (nu creștem banane, cum zice și Dan), probabil ar încălca legislația UE cu nediscriminarea importurilor intra-UE.
China asigură 80% din producția mondială de usturoi și usturoiul chinezesc e mai ieftin. Acum câțiva ani era importat la negru prin Moldova, iar DIICOT se mândrea cu destructurarea unei rețele de contrabandă cu usturoi 🙂
Deci dupa “comentarii” ar trebui sa ne dam batuti ??
Eu zic , poate ar fi cazul sa vina “Nea Marin” pe la astia de aduc prazul din Olanda si sa traga urechile pana vor ajunghe ca acelea ale unui magar …
Si dupa aceea sa se duca “in grup” la Guvernanti si sa le solicite conditii aplicabile in Romania pentru clima de aici.
Dezvoltarea serelor in sistem controlat , nu numai individual in gospodarii , ar rezolva propblemele aparute si ar face din nou din Romania un exportator de legume cultivate fara ingrasaminte .
pînă la impunerea de marje de produse românești – da! – n-ar fi deloc ne-european dacă programe naționale ar încuraja producție autohtonă.
Pîn’la urmă, tot laptele ăla maghiar și polonez care înseamnă majoritatea produselor lactate din magazinul de la care mergem e produs pentru că cineva din Ungaria și Polonia a încurajat producția națională.
Ungaria nu e un jucător foarte important pe piața laptelui, de fapt România are o producție mai mare.
http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Milk_and_milk_product_statistics
https://en.wikipedia.org/wiki/Dairy_farming#European_Union
Polonia are o producție dublă la o populație aproape dublă, deci nici față de ei nu stăm foarte rău.
Problema cu programele naționale este că trebuie să fie în conformitate cu tratatele UE și cu ce mai zic funcționarii de la Bruxelles. Dar există într-adevăr programe naționale deghizate în programe europene, de exemplu, taxe la produse tropicale pentru a încuraja portocalele mediteraneene etc.
Cred că reducerea TVA la alimente în RO a încurajat destul de mult industria locală.
https://www.simplybucharest.ro/?p=7872
Cu toate acestea, nu laptele autohton îl sugem…