Despre momentul în care șpaga devine „legitimă” se pot spune multe. Enorm de multe. Criteriul „cînd trebuie” se poate întinde, precum elasticul de la chiloți – și-ajungem să credem că și cei care i-au dat șpagă fostului Primar au făcut-o pentru că așa… a trebuit!!!
Şpagă aţi dat? Şpagă am mai dat, trebuie să recunosc. La spitale, la lucruri din astea, când trebuie.
N-am spus eu asta, ci Nicușor Dan – cum să te superi pe omul ăsta care nu știe să se-ascundă?
Dați-mi voie să vă ațin un pic atenția cu un caz foarte ipotetic.
Să zicem că tînărul nostru matematician se trezește încovoiat de dureri (Doamne-feri!) și prietenii-l duc la cel mai apropiat spital, care se prea poate să fie Municipalul…
Știți cum e acolo – dacă n-ai un ochi scos sau un picior smuls stai, pe holuri, cu orele. Medicii taie, cos, aleargă de colo-colo cînd vin ambulanțe…
Și singurul medic disponibil e… un martalog șantaliu, căruia-i curge scuipat din gură; cîndva a fost chirurg; ba s-a ajuns să conducă nu numai spitalul, dar chiar și… întreg orașul.
Deci ce-ar trebui să facă Nicușor Dan: să-i dea sau nu șpagă lui Oprescu?
Nu-i dă şpagă dar îi promite că dacă intervenţia e reuşită şi iese primar general, îl face consilierul său personal 🙂
ca-n filme!
N-am urmarit interviul filmat dar in acest tip de intalniri, de cele mai multe ori “stenograma” nu reuseste sa prinda si tonul, mimica si intonatia cu care sunt spuse unele lucruri. De exemplu, partea asta cu spaga “unde trebuie” cred ca a ratat ghilimelele ce ar fi putut rezulta din dialogul cu Nicusor. Zic si eu, ca nu-mi deschide rasnita linkul ala spre video si am parte numai de partea scrisa. Daca in timp ce spunea asta facea cu ochiul la camera cred ca era evident ca ce era scris nu se suprapunea peste sensul exprimat live, nu?
Ghilimele sau nu, ce ar trebui să facă in speța noastră ipotetica?
M-am uitat la înregistrare. Zice pe bune că a dat șpagă. E aproape în stilul Oprescu, dar mai tinerel și mai spălat. Matematician, nu doctor.
Încă o chestie: „Adică un bloc pe o stradă de case umple strada de maşini, aglomerează traficul şi dacă ai 500 de blocuri ai nenorocit oraşul.”
Asta e o aiureală regretabilă și nu o aud prima dată. În primul rând, punctul forte al unui oraș este tocmai densitatea. Nu prea poți avea New York doar cu căsuțe cu grădină în spate. În al doilea rând, densitatea nu aduce neapărat mașini, dacă investim în transport public și descurajăm traficul auto individual.
Ceva amuzant: „Dar în primul rând că e o ipocrizie legea care spune că trebuie să faci campanie într-o lună. Nicăieri în lume nu se face campanie într-o lună. Şi atunci este o oportunitate campania asta de strângere de semnături de a vorbi în mod legal cu oamenii şi de a le spune cine suntem şi ce vrem.” Am progresat. Nu mai fentăm legea cu găleți, ci cu corturi 🙂
Și: „Îşi permite Primăria Capitalei să ia Metrorex-ul în subordine?
Numai cu bani de la Guvern”. — Să se revizuiască, primesc! — Ok, e greu să vinzi bucureștenilor preluarea unei asemenea cheltuiali, recunosc 🙂
Ce-am făcut eu, dar ND nu: „N-am mers niciodată noaptea prin Ferentari, am mers ziua, nu ştiu, să facem o încercare.” Vouă chiar vă e frică la mine în cartier 🙂
Și acum patru ani tot cam la fel vorbea de RFG, dovadă că…
E foarte, foarte ageamiu. Acum patru ani era mai simpatic, mai candid.
Acuma a început să fie cam închipuit.
Portetul oengistului tipic: un om, o idee; nexam muncă de echipa șamd.
Momentul în care răspunde la întrebarea cu șpaga: http://i.imgur.com/gB4SdbU.png
o față spune mai mult decît o mie de cuvinte 😉