… s-au făcut o groază de valuri cu casa asta.
e la intersecția străzilor Popa Tatu cu Crișana, în apropiere de semaforul de la Ștefan Furtună.
Valurile au fost, desigur, legate de faptul că refacerea casei… nu respectă, nenică, vechea ei față.
Nu… n-o respectă!
… și?
Și ce dacă?
Talibanismul ăsta arhitectural, constiparea asta urbanistică nu folosește nimănui. Cel mult, data viitoare cînd vreun proprietar de căzătură are vreo idee s-o refacă, cheamă un buldozer și-o dă jos.
Ei, eu laud felu-n care a fost refăcută casa asta. Bravo – din toată inima! De fieștecare dată cînd trec pe lîngă ea, o văd cu drag și-mi crește inima de felul-n care îmbogățește strada.
Părerea mea este că refacerea clădirii vechi- care ajunsese un”jeg”- este făcută cu mult bun simţ şi respect pentru zona respectivă. Astfel de acţiuni mai ”curăţă” oraşul de căzături şi fac să crească, per ansamblu, valoarea imobiliară a zonelor respective.
Adica, in acest caz, nu numai ca a fost slavata cladirea de distrugere, dar ARATA MAI BINE ACUM!!!
Intrarea pe colt era specifica unei PRAVALII de pe la 1900, ar trebui conservate si citeva case din acestea, dar pe ansamblu, aspectul de “dinainte” nu era formidabil, chiar daca nu ar fi fost ruinata!!
Proprietarul i-a schimbat aspectul, dar a pastrat IDEEA, se lauda cu anul 1884.
Indiferent daca are destinatie de locuinta personala sau de sediu, intrare pe colt si suprainaltarea cu numai doua trepte erau NEPRACTICE, casa are numai de castigat dupa refacere.
Locuiesc in zona si trebuie sa recunosc ca nu-mi displace ce au facut acolo.
Un singur lucru ma deranjeaza, insa, anume faptul ca au trecut anul 1884 pe fatada, de parca cladirea din imagine mai are vreo legatura cu cladirea originala de la 1884 – or fi pastrat ei ceva din materialul original (desi locuind in zona, am vazut ca au ras casa veche pana la soclu), dar in mare parte, cladirea este o pastisa.
Nu ma intelegeti gresit, ma bucur ca n-au trantit un borcan de sticla de 6 etaje in locul ei, dar totusi 1884-ul ala e o minciuna.
Complet de acord. Vad fenomenul “mai catolic decat Papa” prea mult referitor la renovarea cladirilor din Bucuresti. De la multi comentatori (nu pe simplybucharest) vad numai ironii si snobisme, mai ales despre cele mai mici detalii.
Inainte, casa, desi pitoreasca, era urata si insalubra. Isi pierduse cam toate aspectele originale de arhitectura, fiind traforata in perioada comunista. Valoarea, sa spunem, era numai de ansamblu. Acum e curata, locuibila, designul rezpecta istoricul zonei. Ar fi fost mai frumos daca era o restaurare “corecta”? Sigur ca da. Dar si asa e foarte, foarte bine.
LA MAI MULTE!!!
O mizerie … Un fals grosolan. Mai bine o daramau dracului si faceau ceva cinstit. La fel de scremuta precum asta, de acu’ mai multi ani: https://www.google.ro/maps/@44.4337024,26.1038418,3a,75y,198.84h,86.29t/data=!3m6!1e1!3m4!1s8TEeUpfv_A6zIL4gkN_KMg!2e0!7i13312!8i6656
da’ rău te-a mai necăjit căsuța asta.
Nici mie nu-mi place “restaurarea”. Unul din rarele cazuri cand am alta parere, alt gust decat HM.
dacă se vindeau merdenele-n ea, poate mai lăsai de la tine, cine știe.
La cum arata acum as zice amandine si savarine. La cum arata inainte mergeau merdenelele si braga. 🙂
Ma enerveaza orice interventie d’astea care-si spune restaurare sau care are pretentia ca “are grija de patrimoniu”. Rahat cu perje. Asta din cauza ca in legea monumentelor istorice, ba chiar in normele de clasare ale monumentelor istorice, nu se vorbeste NICAIERI despre autenticitate. Sa vezi ce e vechi si sa intelegi ce e vechi si sa vezi ce e nou, chiar daca noul ala se intinde peste ce este vechi. Cu alte cuvinte, nu ma deranja sa faca trei etaje peste insa intr-un fel in care sa intelegi casa veche daca aveai pretentia sa-i pastrezi “1884” pe ea. Altfel totul nu este decat o minciuna grosolana, care prin asta este cu atat mai kitschoasa. Ma enerveaza pentru ca asemenea interventii devin model si dau apa la moara celor care spun ca pot oricand inlocui o piesa istorica printr-o clona (vezi aceeasi problema la casa lui Spiru Haret). Falsul se pedepseste numai cand vine vorba despre comercializarea operelor mobile sau a pantofilor de sport ori a gentilor “de firma”. La case nu e nicio problema. Nu stiu cine a facut proiectul dar nu m-ar mira sa fie vreo tanara arhitecta “sensibila”. Una care pe vremuri ar fi devenit oricand o noua Anca Petrescu, poate.
eu în niciun caz n-am văzut-o ca restaurare, cît despre grija mea faţă de patrimoniu: nu mă prea omor cu asta.
Nici n-am zis că e restaurată – n-are cum. E refăcută; şi într-un fel în care face să te gîndeşti că merită să te osteneşti să păstrezi CEVA dintr-o casă veche. Ceva.
Nu-mi vine alt exemplu dar e ca si cum as vrea sa pastrez Ceva de la Carol I si aleg sa fac un tablou in care pictez un saltimbanc cu chipiu. Si scriu deasupra “Nihil sine deo” …
Dar este un exemplu perfect pentru a ilustra regalitatea.
Revenind pe Popa Tatu. Casa aia veche era ceva… nici grasă, nici slabă; nici tînără, nici bătrînă; nici frumoasă, nici urîtă. O banalitate.
S-a refăcut printr-o altă banalitate; la fel de fără însușiri – doar că mai funcțională și mai potrivită secolului.
Iar dăm în discuția ceea care se tot ocolește, despre Arhitectură, al cărei succes nu e cînd se strîng cei din tagmă și cîntăresc unnghiurile, ci cînd trece omul fără timp și fără cunoștințe specifice pe lîngă creație… și-i place.
Asa-i, “nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie zice romanul.” Eu vorbeam insa in primul rand de relatia dintre minciuna si adevar, cum ar veni si intre “autor” si “plagiator” daca s-ar pune problema. Trebuie sa ma inclin in fata statisticii daca oamenii vor asa ceva. Sau nu? : http://www.dcnews.ro/sondaj-bomba-victor-ponta-pe-primul-loc_500871.html
ce-are sondajul pomenit cu problema noastră? Ea e legată de bunul simț.
Ai spus “despre Arhitectură, al cărei succes nu e cînd se strîng cei din tagmă și cîntăresc unnghiurile, ci cînd trece omul fără timp și fără cunoștințe specifice pe lîngă creație… și-i place” drept care am zis si eu ca desi poporul are intotdeauna dreptate (cum ne asigura oamenii politici invariabil), este clar ca de foarte multe ori totusi greseste. Si-ti dadeam un exemplu ca nu e bine sa ne luam intotdeauna dupa statistica strazii in ce priveste judecatile de valoare.
Pai pentru cine facem „lucrurile frumoase “?
Nu și pentru noi, proștii?
N-am nimic cu lucrurile frumoase. Aici discutam insa lucrurile false si inevitabil urate (ca orice lucru fals) … Nu stiu de ce un fals urat ar putea parea frumos dar se pare ca asa merge treaba. Succesul financiar de la Rasnov bazat pe o grosolana parazitare a cetatii autentice nu face decat sa confirme sondajul ala de care ziceam mai inainte.
păi asta-i necazu’, că-n speța noastră nu falsul e problema mea – ci frumosul.
@hm si volganeagra:
Cu riscul de a fi catalogat ca “purist” (sau alte epitete, numiti-le voi), iau partea domnului Craciunescu, caruia ii voi raspunde la ultima sa intrebare (“Nu stiu de ce un fals urat ar putea parea frumos”) in cele ce urmeaza:
Multi “cetateni” ai urbei noastre nu fac diferenta intre Rococo si Art Nouveau; intre o casa construita in 1926 si una in 1886 – chestia asta reflecta nivelul de cultura pe care noi, romanii (repet: majoritatea, nu toti) il avem: ne e tot una. Pe principiul “las-o ca merge si asa! Sa ne facem ca respectam istoria; sa ne facem ca suntem cunoscatori; sa ne facem ca facem”
Sa fiu subectiv, casa asta nu-mi place nici sa ma pice cineva cu ceara! Iar argumentul conform caruia “trece omul fără timp și fără cunoștințe specifice pe lîngă creație și-i place” e …neavenit, in cel mai fericit caz: ce ar fi daca eu si alti 100 de insi zicem: “imi place casa asta vopsita rosu cu alb”? Sau vin 50 de Gigei si zic: “Noi o vrem maro cu verde”? Ce iese? O branza! De ce nu putem lua exemplu de la clujeni (acolo nu stiu sa fi vazut reconstruiri din astea grotesti)? Sau de la straini, ca tot avem pretentia ca suntem o “tara europeana”…
Tot “taica” Iorga avea dreptate: “Un popor care nu-si cunoaste* istoria nu are viitor”; * – si care nu si-o respecta, as adauga eu.
Ca sa fac o analogie: Se ia una bucata masina interbelica si se reconstruieste cu geamuri electrice, aer conditionat, ABS, servo si alte “minuni”. Pai, sa ma iertati, aia nu mai e masina interbelica, e un kitsch ordinar, o strutocamila care poate atrage priviri si aprecieri doar cocalarilor (nu vorbim de Morgan, care produce masini pe aceeasi “rațetă” ca in anii 30)!
Acele masini “tunate” se numesc la americani “hot rod”, si ocupa un anume loc in cultura lor automobilistica, din anume motive si in anumite circumstante.
Argumentație beton, cu mica fisură că nici cei fără cunoștințe nu trebuie considerați pe dinafară. Au ei – oho! – suficient bun-simț să simtă lucrurile care ies bine.
Și nu le place defel să fie luați de sus.
Nu am avut tendinta sa ii iau de sus! Nici sa ii exclud din societate. Imi cer scuze daca asta a reiesit din ce am scris mai sus.
Bunul simt? Da, exista, din fericire! La cati dintre “necunoscatori” – la mai putini decat m-as astepta. Pentru cat timp? Nici aici nu e mai “roza” situatia. Apoi, ce ne facem cu cei care prezinta astfel de falsuri ca fiind veridice (a se vedea Hanul Gabroveni, subiect dezbatut pe larg si ca la carte pe Rezistenta Urbana), sau “imbunatatirile” “elegante” (vezi Doamne) (cum e la libraria Carusel – palatul Crissoveloni)? – Bun, pe cei mai in varsta nu poti sa ii “cumperi” cu chestiile astea. Dar tinerii, care vor ramane dupa ce parintii lor se “cazeaza” la “tintirim”? Ei sunt exponentii “importurilor” de peste Atlantic, intr-o masura sau alta. Sa ajungem la fel de amputati de simtul estetic cum au ajuns majoritatea americanilor in ultimii 20 de ani?
E de datoria lor sa pastreze macar informatiile si dovezile a ce a fost candva orasul asta. Si contribuie enorm prin asta!
doar să faci niște print-screenuri la articolele de pe R.U. – că există obiceiul să fie șterse după ce s-a “combătut”.