… mai facem un pas în istoria (neterminată) a cinematografului „Lira” răspunzînd la întrebarea legată de grădina-n aer liber a acestuia.
Ne-ajută „Scînteia” din 31 Mai ’65, într-una din puținele programe de cinema unde erau trecute și adresele sălilor.
Atît cinematograful, cît și grădina, figurau la aceeași adresă: așa că ne-am uitat mai bine la imaginea din satelit – să vedem înc-o dată dacă dibuim vreo urmă de cinema-n aer liber.
… și, da! – este: pe terasa clădirii chiar!
Trebuie să fi fost tare frumos să stai sus, și să vezi filmu-n aer liber…
Foarte tare grădina asta de pe acoperişul sălii!
Nu ştiam de ea.
In general, grădinile erau foarte aproape de cinematograful-mamă.
Dar,în sezonul de vară apăreau şi diverse alte variante: de exemplu pe stadioane, pe patinoarul 23 August, la Arenele Romane din parcul Carol etc.
Pe bulevardul 6 Martie (acum, Elisabeta) era cinematograful ”Lumina”,la care plafonul sălii se deschidea la ultimul spectacol, care, în general, era în jurul orei 21.
Era,într-adevăr, o adevărată plăcere pe timpul verii să vezi filmele la grădina.
O senzație tare faină, într-adevăr! Și parcă nici atâția țânțari nu erau 🙂
Păi eu am văzut un film pe terasă prin vara anului 2002, Profețiile omului-molie 🙂
Era mai răcoare seara, asta mi-a plăcut. Filme pe terasă se dădeau și la Lăptărie prin perioada aia.
Ei, vezi? Habar n-avusesem!
‘La Motoare’ avant la lettre ! Cum zice englezu .