Acuş-acuş vine primăvara şi o s-o luăm iar la picior prin oraş – o să vedem cîte case vechi s-au prăpădit peste iarnă, cîte garduri s-au îndoit sub zăpadă, cîte străduţe frumoase s-au măcinat sub gheaţă şi noroi… O să descoperim şi re-descoperim case frumoase – şi poate istoriile celor ce-au locuit acolo; mai pe scurt, o să ne facem treaba…
Şi treaba pare că e la-nceput. Aruncaţi un ochi aici: e pagina de noastră de recomandări. În fiece săptămînă aflu de un blog, de un site, de cineva care scrie despre Bucureşti – şi scrie bine!
Ce spuneţi de Bucharest Daily Photo? zilnic e poza unui loc din Bucureşti, cu o mică istorie alături.
Sau iată-l pe Răzvan – fratele nostru biciclist. Sau Popescu – proiectele sale promit să fie interesante. Sau citiţi artileria grea – Unknown Bucharest – vine tare de tot – şi Bucureştii Vechi – unde citeşti şi te minunezi de cîte poate şti Dan Roşca!
Sau Bogdan – care scrie despre maşini, călătorii şi istorie; blogul lui tocmai a făcut un an – la cît mai mulţi!
Sau cei vechi: Raiden, Radu Oltean, Armyuser, Lucian Vasile, Ştefan şi Radu, Alex Gâlmeanu – poţi oare să nu-ţi începi ziua fără să vezi ce-au mai descoperit?
Ştiu că nu o să pomenesc de toată lumea, dar e un loc unde cam toată lumea asta se strînge. Pe Bucureştii Vechi şi Noi.
Era greu de crezut acum un an că ideea asta, a unui nebun (pot să zic asta?), o să prindă atît de bine şi proiectul ăsta o să fie atît de frumos. Era greu de crezut, da’ uite că se-ntîmplă.
Şi se mai întîmplă ceva: să-i vezi pe oamenii ăştia, 20-30 la număr, strîngîndu-se la Capşa odată la două săptămîni (joia de la şase) e ceva de ţinut minte.
Credea cineva? Că oraşul ăsta urîţit poa’ să nască atîtea pasiuni? Uite că poate! Pentru că-i oraşu-n care pe cine ştie ce străduţă desfundată e vreo minunăţie de care încă n-am auzit – c-o fi ea casă frumoasă şi dărăpănată, cofetărie cu prăjituri adevărate, maşină ruginită de-acu-şaij-de-ani…
Bucureştiu-ăsta e un oraş despre care habar n-avem.
(poza am făcut-o azi-dimineaţă la Podul Hasdeu)
Bucureştii Noi – 1 Mai – Chibrit. În toţi anii ăştia de când stau în Bucureşti, nu am apucat să trec pe acolo decât în fugă. Din ce am citit pe aici, pare să fie o zonă ce merită explorată. 🙂
Salut! Mersi pentru link si pentru ca m-ai facut “vechi” :))
Am aruncat si eu o privire pe lista ta de recomandari. Ca de obicei, vin cu observatia: e acolo un blog “bucurestiul asa cum este” care posteaza doar poze. Pe langa faptul ca nu sunt de cea mai bune calitate, persoana respectiva chiar nu se pricepe sa incadreze 🙂 Admirabil ca face poze la foc continuu, totusi.
@Rasebo: chiar merită, zona aia. Şi nu pierd ocazia să zic cîte surprize frumoase mi-au făcut locurile aparent banale.
@Raiden: păi tu eşti ditamai clasicul în viaţă! Las’ că şi eu fac poze proaste – şi le mai fac şi cu mobilul…
Da, dar tu nu faci un blog-foto! :))
Multumesc pentru urari si pentru link! Abia astept primavara sa umblu si sa scriu si de locuri din Bucuresti, locuri legate intr-un fel sau altul de istorie tehnica si de masini, evident :).
Stiti ce mi-as dori de la Bucuresti? Sa redevina un oras propice vietii. Nu vreau un Bucuresti destinatie turistica ( nu va fi niciodata ), nu vreau un oras monden, cultural sau sic. As vrea un oras cu trotuare curate pe care sa ai loc sa mergi, un oras cu spatii de promenada, cu parcuri, cu un transport public eficient, cu strazi pe care sa se joace copiii ca acum 20-30 de ani, cu terase umbroase cu bere ieftina si oameni sociabili.
Citind simplybucharest.ro am cateodata senzatia ca traiesc intr-un oras normal asa cum mi-as dori sa fie Bucurestii. Spor la scris! La cat mai multe articole si cati mai multi cititori! ( vreo 4 milioane ar fi perfect 😉 ).
…bine-ar fi!
pur şi simplu să poţi trăi-n Bucureşti.
…Pînă una-alta, poa’ ne vedem odată pe la Capşa (zic eu asta, care n-am fost decît de vreo două ori în patru luni de zile…)
Mda, mi-ar place 🙂 . Daca nu reusim chiar la Capsa, cand o intra primavara in drepturi stiu eu o terasa in cartier: curte, nuc batran cu umbra deasa, oameni linistiti “de-ai casei”, BR ieftina dar nu proasta… sa tot stai de povesti.
Masa si scaunele musai din fier forjat alb si un nechezol in deschidere , sa ne mai amintim si de anii 70-80 ce tot atat interbelic.
Mulţumesc pentru cuvintele alese şi pentru urări, HM!
Aştept cu interes noi veşti despre de-ale gurii (şi stomacului)!
trebuie sa ma alatur si eu celor care iti multumesc pentru link si sper sa si confirm nu doar sa promit 😀
@armyuser: vremea frumoasă dă chef de plimbare şi plimbarea dă chef de mîncare – aşa că…
@popescu: deja confirmi, proiectul tău cu Piaţa Decebal e tare de tot!
Mulţumesc şi eu pentru recomandare, cu scuzele de rigoare pentru întîrziere – am avut nişte săptămâni nebune, din fericire nu din pricina Bucureştiului 🙂 aşa că n-am mai apucat să vin pe aici. Acum recuperez.
@andreea: important e c-ai găsit timp pentru scris articolele!