despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

ce era înainte acolo IV

… ne-am pus în cap să-nfățișăm un pic din schimbările din ultimii 80 de ani din zona rahoveană și să dibuim istoria locurilor unde, azi, se desfășoară activități comerciale. Ce era înainte acolo?

… începem pe strada Năsăud, fostă șoseaua Măgurele, fostă Sălaj. Înainte de Război, puzderie de făbricuțe; printre ele, la numărul 97Mitext. Făbricuța își păstrează specificul și după Naționalizare; aici ființînd secții ale industriei textile. Ce e azi aici? Centrul comercial „Năsăud” – cel cu Penny Market.

Dintr-una dăm în alta; o altă secție din lista de mai sus se găsea pe Calea Rahovei, la numărul 240. Și aici, specificul textil avea o îndelungată tradiție de dinainte de Război.

Pesemne, la numărul ăsta, se găseau mai multe clădiri – ceva ce-am putea numi azi un mini-parc industrial. Și după Război, la fel era, după cum vedeți. Azi, aici, e locul viran de peste drum de mall-ul Liberty, dar și – retrasă, în spatele blocurilor noi – o clădire modernizată în care-și desfășoară activitatea o tipografie.

Rămînem însă în vecinătate, unde găsim angroul Chirigii– ce ține de numerele 224-226. Iată-i mai jos istoria.

Mergem în 13 Septembrie, unde Nick Centerși-a închis recent porțile. Ce fusese acolo? Habar n-am aparent, el ținea de numărul 190, despre care n-am aflat nimic; iată însă că sînt detalii despre numărul 192 – la care e clar și clădirea lipită de cele din complexul Lira, dar și niște corpuri de clădiri rămase în paragină probabil de la vreo organizare de șantier din zonă

Dac-am ajuns la Lira, să vedem că la numărul 194 dăm peste oarece continuitate în domeniul industriei lactate. Clădirea de pe șoseaua Viilor 85 despre care se menționează pasager este a fostei fabrici interbelice de cerneală „Unio-Chimica”, după Naționalizare „Ilie Pintile”; clădirea e dezafectată de la-nceputul anilor 2000, după ce trecuse printr-o extindere și o renovare foarte colorată.

La cale de-o stație după colț, unde, azi, e magazinul Lidlde pe strada Sergent Nuțu Ion, avem ditai zona industrială. Sînt și azi puzderie de clădiri vechi în care se desfășoară diferite activități. Începem însă cu vechiul I.C.A.R. și citim mai jos ce era înainte acolo.

Ce-i foarte interesant aici e cum – în 1950 – de Oficiul de Aprovizionări și Reparații” al CENTROCOOP” ținea și fabrica de oțet de pe Titu Maiorescu, despre care am mai vorbit, de-a lungul vremii! Referințele din anii viitori se fac către altă adresă, anume Aliman 15. Însă e vorba doar de o schimbare a numelui acelei străzi – schimbare care a durat pîn’ la sfîrșitul anilor 60.

După atîtea plimbări, dăm să ne-ntoarcem mai înspre unde-am plecat; trecem pe lîngă centrul comercial „Vulcan”, pe locul vechii fabrici cu același nume (foarte ciudată treaba cu strada Samuil Vulcan; înainte vreme se numea Honzig; oare, în anii ’40 i s-o fi schimbat numele ca să se potrivească mai bine cu marea fabrică „Vulcan”?) și adăstăm oleacă la intersecția Ferentarilor cu Sălajul, unde acum se construiește un „Kaufland”; dar aici fusese, înainte de Război, fabrica  „Manotehnica”- pînă-ncoace, cunoscută ca cea „de pile”.

Încheiem cam de-unde-am pornit. Dar nu chiar la Centrul comercial Năsăud, ci-n spatele lui, unde acum e alt Lidl. Aici – pe strada Doina, la numărul 8 – fusese un depozit al fabricii Flora. Fabrica interbelică se înființase cu acest nume ca fiind de conserve, dar în anii ’60 ajunsese s-aibă de-a face cu Pepsi. De altfel, și după revenirea mărcii după Revoluție, aici se găsea locul unde garau camioanele și se depozitau navetele.

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>