despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Titulescu 16

Șoseaua Titulescu, fostă Basarab înainte-vreme, n-are nimic din vechea ei înfățișare. Doar blocuri – front de blocuri – străzi înfundate; un canion prin care fugi între două pasaje, cu mașina.

Dar în spatele blocului ce se-ntinde între Dr. Felix și Scărlătescu zace ceva interesant: o curte mare, goală, cu niște clădiri uitate de vreme. Ce-i ciudat: că ține de Titulescu și are numărul 16.

Mi-am adus aminte c-am fost pe-aici, cîndva, prin ’80, să căutăm nu-ș-ce chestii trebuitoare unor reparații. De ce? Fiindcă era un soi de depozit de materiale de construcții.

Și-acum să vedem de ce era depozit aici; pentru că… așa i-a rămas scris din istorie.

6 comments to Titulescu 16

  • Filip

    Ce luft au luat urbaniștii din România, Siria și alte țări din lumea a treia când au creat canioane de blocuri pe bulevarde pe care pe urmă le-au umplut de mașini, degradând astfel masiv calitatea vieții locuitorilor de acolo. În ziua de azi, primești un discount semnificativ pentru un apartament la bulevard.

  • Dan

    “Canioanele” urbane provin dintr-o epoca in care societati cvasi-medievale cautau tranzitia la modernitate printr-o industrializare accelerata pe model sovietic. Ideea fundamentala era ca, in lipsa unei infrastructuri care sa deserveasca orasul in profunzime, se va mari densitatea populatiei prin dezvoltari pe verticala in imediata apropiere a unor artere de penetratie. Era ieftin – initial nu trebuia sa intri cu asfaltul si cu apa decat pana in spatele blocului de la bulevard, iar pe de alta parte “oamenii muncii” nu trebuiau sa colinde cine stie ce mlastini sau noroaie pana la tramvaiul care ii ducea la intreprindere.

  • Nu ştiu cât de sovietic a fost modelul ăsta de dezvoltare urbană… am văzut în Bulgaria, Ungaria, Cehia cartiere dezvoltate pe model sovietic… erau cartiere întregi, împărţite în microraioane, fiecare cu câte o şcoală, un complex comercial ş.a., dar distanţa între clădiri era măricică, nu ca la noi.

    Probabil comuniştii noştri au vrut să reducă la maximum timpul de deplasare de la cartierul dormitor la întreprindere şi retur, chiar dacă ITB-ul fura curse la greu. Mama ca să meargă din Dr. Taberei în Berceni mergea cu troleul până la Universitate şi apoi cu metroul până la Piaţa Sudului, apoi pe jos pe Emil Racoviţă… deşi, teoretic, putea merge cu 173, numai că 173 de dimineaţă venea şi la o oră, iar când venea îl luau cu asalt ,,fetele” de la Tricodava. Înainte să fie gata M2 făcea tot felul de combinaţii cu tramvaie şi autobuze, de pleca de acasă la 5:30 ca să ajungă la 7:30.

  • hm

    Scos de pe un cont Facebook, să nu se piardă

    Curtea Mare din Bd. Basarab #16…pe partea dreapta mergand spre Primaria de Verde. O poarta de lemn natur, nevopsit, inalta, la fel ca celelelte curti nu puteai sa vezi nimic inauntru. In aceasta poarta taiata una mica atat cate sa poata intra o persoana. In partea dreapta , privind spre poarta era un zid alb inalt. Nu avea nici un access, doar o treapta de scara ramasa spre strada ce trada ca acolo odata era intrarea intr-o casa. Numai cand intrai in aceasta curte realizai cat de multe ascunde. Imediat pe dreapta in spatele zidului mentionat erau ruinele unei foste case, cazuse o bomba si avariase jumatae din casa. Ramasese doar subsolul casei de fapt un adapost de razboi. Acea ruina a ramas pana la demolarea din decada ’60 inceput. Era un mic cartier in cartier. Era o curte lunga, greu sa ii vezi fundul curtii, la fel acoperita cu pietre de rau. Pe dreapta pana in fundul curtii erau case de locuit particulare fiecare cu curtea ei, iar in fundul curtii o alta pioarta mare de lemn care ducea in curtea unui depozit de var, cu munti de praf si trei gropi mari in care se stingea varul. Tot acolo se fabricau tuburi de beton pentru canalizare si cabluri electrice subterane. Pe partea stanga a curtii era un gard viu de plopi cat cuprindeai cu ochii care se opreau intr-un dud mare, frumos si totdeauna plin de fructe. Despre caeasta curte pot scrie un roman.

  • Cristian M. Ioan

    @Filip,
    Ai drepotate.
    Am si doua exemple, opuse!

    POZITIV
    La mine acasa: strada, rectificata, nu se mai numeste Labirint, iar casele de la numerele impare au scapat de demolare.
    Pe partea unde a fost casa mea, cu numerele pare, sunt blocuri P+4.
    Strada NU este un canion de blocuri, si – lucru rar in Bucurestiul comtemporan – nici nu este intes circulata.
    Este o zona LINISTITA.
    Dar nu prea exista magazine sau late utilitati in imediata apropiere.

    NEGATIV
    Calea Vitan, unde locuiesc acum.
    Vitanul Nou a fost facut pe aliniamentul vechii artere, dar in loc de case cu gradina, P+1, sunt blocuri cu 8 etaje.
    Desigur ca este aglomerat si zgomotos.
    Este un canion, care se umple de masini, circulatia intre Mihai Bravu si B-dul Unirii este intensa!
    Mare parte din zi beneficiez de galagie si de poluare …
    Singurul punct pozitiv este ca am Mall-ul la o statie distanta.

Leave a Reply to Dr2005 Cancel reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>