Îmi place să mă folosesc de tramvaiul 1. Linia „circulară” care este la fel de circulară pe cît e acum 41 „metrou ușor” nu duce oameni dintr-un colț într-altul al Capitalei, ci unește – mai mult sau mai puțin fericit – margini de cartiere între ele. E o linie lungă, cu destule necazuri și cu gîtuiri.
De-aceea n-am avut niciodată norocul să prind un tramvai care să vină la ora cuvenită. Și întîrzierile-s mari; dacă graficul zice – de exemplu – de 7 minute între tramvaie, realitatea e alta. De obicei, tramvaiele care merg în cealaltă direcție vin din 5 în 5 minute, dar al tău… după 12, 17 sau chiar 20 de minute – cum ți-i scris. Cum ți-i scris în soartă: căci dacă ai avea în fitece stație un panou electronic pe care să fie afișat cînd va ajunge tramvaiul, ai aștepta mai ușor: măcar ai ști cît!
Merge prost!
Merge prost. Ștefan cel Mare și Mihai Bravu sînt prea pline de mașini mici. Ramura vestică are blocajul istoric de la APACA. Iar – cînd amărîtul de 1 se grăbește – are-n fața lui ba un 11, ba un 47, care merg încet ca să piardă vremea pe traseu. Și se-adună întîrzieri în plus.
Nici polițiștii locali care dirijează intersecțiile aglomerate de pe traseu nu-s tocmai prietenii tramvaiului: îndeobște, preocuparea lor e ca traficul auto să curgă, să curgă cu orice preț – de aceea pietonii și călătorii n-au decît să-și știe lungul nasului. Cunoscînd bine realitățile orașului, știu că pînă și acești polițiști locali încearcă să-și facă treaba cît mai bine; ba chiar cu mai multă omenie decît cei de la Brigada Rutieră.
Pe măsură ce-nțeleg mai bine Capitala, îmi dau seama cît de greu e să se schimbe ceva în bine.
Ce s-ar putea face? Să existe un dispecerat integrat, din care să se vadă că distanța dintre tramvaie crește prea mult, și polițiștii aflați pe traseu să primească consemn să facă pe dracu-n patru ca să dea mașinile la o parte și să grăbească tramvaiul blocat?
… nu-i ușor – dar nimeni n-a spus că avem lucruri ușoare-n fața noastră.
Începe cu voința – cu voința orașului de-a considera, cu orice preț și cu orice osteneală, ca transportul nostru public e vital și el – și numai el – are prioritate.
Separarea fizică a liniilor de tramvai, pentru a împiedica ocuparea șinelor de către mașini; prioritate la semafoare, prin acționarea semaforului de către tramvai și faze separate pentru transportul public; eventual polițiști pentru cei care încalcă regulile în intersecții.
Soluțiile sunt ieftine și la îndemână, din păcate societatea românească este încă foarte inegală și trei oameni cu jeep fac cât un tramvai întreg care se coace la soare.
Stai sa vezi dimineata la 13 Septembrie/Progresului cand cate un “cap de creta” dirijeaza cate 2 minute masinile dinspre Sebastian spre Puisor pana cand nu mai au unde sa avanseze si raman…ati ghicit, pe linia de tramvai. Si stau cate 2-3 tramvaie pana se elibereaza linia. Offfff.
Altfel, in ziua cand vor reveni tramvaiele prin Oltenitei – Vacaresti – Mihai Bravu, imi iau bebelusul si sotia si ne dam cu adevaratul 1 circular. Sper sa nu ne prinda iarna pana sa-mi vad visul cu ochii
acolo se circulă în calup, ca să zic așa; Poliția Locală are consemnul să fluidizeze relația spre Centru, așa că la un “verde” de Trafic Greu (oricum, mai scurt) revin cam două de 13 Septembrie.
Mai e și momentul magic când tramvaiul se oprește la stop în mijloc la Răzoare, în timp ce mașinile vâjâie prin jur.
La Razoare capacitatea de trecere e de 2 tramvaie / ciclu semaforizare pe sensul spre (W)AFI, respectiv 3 in sens invers la limita (2 sa intre in statie, 1 oprit in intersectie), dar practic tot 2. Surprinzator, dar la Razoare dimineata se asteapta mai putin decat la 13 Septembrie.
La 13 e minunat cînd trebuie să facă 47-le stînga spre Lira, dacă e un nenorocit de 1 în spate… a belit-o.