scris de Ando
Uşor, uşor, iată că au trecut 10 ani de la intrarea în exploatare a primelor Mercedes-uri Citaro pe liniile RATB şi mi-am adus aminte de pictograma asta aflată, la început, sus, în toate cabinele şoferului. Acum, puţine autobuze o mai au afişată.
Deci : 27+1 locuri pe scaune, 79 de locuri în picioare şi unul pentru persoanele cu dizabilităţi.
Mă intrigă, în continuare, numărul mare de locuri în picioare afişat: 79!!! Nu 75, nu 80.
Precizie nemţească, nu-i aşa ?
Am avut, din păcate, destule „ocazii” să simt pe pielea mea ce înseamnă un Citaro RATB cu circa alţi 40-50 de nefericiţi, înghesuiţi în picioare şi nici nu mă gândesc cum ar putea fi cu… 79 🙂
Cum s-a ajuns la cifra asta ? A pus vreodată proiectantul autobuzului, la probe, 79 de nemţi unul lângă altul ca să vadă cum încap şi dacă mai pot respira? Greu de răspuns, mai ales dacă mă gândesc că, nicăieri pe unde am fost în Europa, cel puţin eu personal, nu am văzut – chiar în orele de vârf – autobuze sau tramvaie supraaglomerate.
Sunt însă convins că şefii RATB iau serios în considerare şi folosesc fără jenă acest număr fantezist când vine vorba de evaluarea capacităţii de transport a regiei.
n-or fi numărat nemți, ci chinezi!
Peste tot în lume, numărul de călători în picioare se calculează la suprafaţa utilă, adică zonele în care pot sta.
Normele UE sunt pentru 4 călători pe metru pătrat, cele româneşti pentru 8 călători pe metru pătrat, cele sovietice (GOST), încă utilizate în Rusia, sunt pentru 11 călători pe metru pătrat.
Călătorul ,,de calcul” întotdeauna are 80 kg inclusiv bagajul.
Proba de încărcare se face cu saci cu nisip, mă îndoiesc că stă cineva să testeze cu oameni. Ungurii au făcut, mai demult, un astfel de experiment, reuşind să înghesuie vreo 350 de oameni într-un Ikarus 280.
Oricum, condiţia de bază a achiziţiei a fost ca autobuzele să aibă minim 100 locuri la 8 călători pe metru pătrat, condiţie pusă ca nu cumva să iasă câştigător MAZ-ul cu motor Mercedes, care avea 99 locuri.
Pentru comparaţie, un tramvai similar V3A-ului ca dimensiune are 96 locuri în picioare şi 38 pe scaune, adică 134 locuri.
V3A-93 are 300 locuri, din care 32 pe scaune. Nu mai vorbesc de V3A-93M produs de Faur, căruia la Ploieşti i-au calculat 320 locuri!
SGP GT8 pentru Graz:
http://transport-in-comun.ro/romania/austria/graz/tramvaie/sgp_gt8/sgp_gt8.html
Lungime: 25.350 mm, lăţime: 2.260 mm, tara: 32,2 t, puterea nominală: 2 x 150 kW
V3A-93:
http://transport-in-comun.ro/bucuresti/tramvaie/tw_v3a-93a.htm
Lungime: 27.140 mm, lăţime: 2.390 mm, tara: 35 t, puterea nominală: 2 x 120 kW
Deci vagonul nostru e doar cu vreo 2m mai lung, e puţin mai lat, mai greu şi mai slab (240 kW vs. 300 kW), da’ are 300 locuri.
Mie personal imi pare tare bine ca n-am ajuns sa avem MAZ-uri in capitala. Au ele belele lor in orase mai mici (Brasov, Constanta), deci in Bucuresti probabil ca ar fi fost mai grave, din cauza aglomeratiei.
Sa fiu sincer, nu am pus pana acum la indoiala capacitatea V3A-ului, pentru ca nu am notiunea densitatii calatorilor. Probabil ca acei 134 (cat are GT8) sunt calculati la 4 cal/metru patrat, iar 300 (V3A), la 8 cal./mp, insa fie si ele cu scaune simple peste tot (nu duble pe partea stanga, ca la GT8-uri), nu cred ca incap chiar 300 de oameni decat in stilul “eighties” – “c-un picior pe scara, o mana pe bara si alta afara” (varianta aceasta a zicalei e necenzurata, ca altfel sunt dat afara pentru limbaj violent).
Sa inteleg ca, la 11 cal./mp, la rusi sunt mai aglomerate mijloacele de transport in comun?
Multumesc frumos!
@Dr2005:De la tine mă gândeam că or să vină detaliile lămuritoare.Deci,înţeleg,că normele româneşti nu sunt aliniate la normele UE.Cum e posibil aşa ceva?
E discutabil, pentru că aceste standarde nu ştiu să fie stabilite prin vreun regulament/decizie/directivă. E posibil să fie prezentate în vreun standard ISO, dar acelea sunt pe bani şi nu am cum să le verific… oricum ar fi, legislaţia noastră nu face pe nicăieri referire la câţi călători trebuie să fie pe fiecare metru pătrat.
Din moment ce toate vehiculele de transport în comun vândute în România au capacitatea raportată la 8 călători pe m2, sigur vreun STAS prevede aşa, dar şi STAS-urile sunt tot pe bani şi nu se poate căuta on-line în ele ca să îl cumperi doar pe cel de care ai nevoie.
—
MAZurile sunt nişte hârburi, autobuze mai proaste ca alea nu cred că există.
Cei 134 sigur sunt calculaţi la 4 călători pe m2. Iar V3A-ul nostru, la ore de vârf, poate primi lejer 320 călători, chiar mai mulţi. De fapt, şi în acel GT8 ar încăpea 250 – 300 călători, dar mă îndoiesc că Graz Linien ar utiliza nişte intervale de succedare atât de proaste încât să meargă vagoanele pline până la refuz.
Pentru cei interesati, regulamentul UE nr. 1230/2012, public pe eur-lex.europa.eu.
Tetris, frate! :)))
http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?qid=1467199453266&uri=CELEX:32012R1230
În facultate mergeam pe 80 kg, regulamentul îmi spune că un pasager are 75 kg, noi calculam la 4 şi 8 căl/m2 şi regulamentul îmi zice de 0,15 m2 pentru călător, deci 6,6 călători pe m2.
Bine, eu în facultate calculam pentru vehicule feroviare, care nu sunt acoperite de regulamentul sus-menţionat. Deci ciudat rău că pentru autobuz se aplică nişte norme, dar pentru tramvai se aplică altele.
mai slăbiți, mai răsfirați!
Dr2005: normele au fost concepute pentru a asigura o distribuţie rezonabilă a maselor în vehicul, astfel încât să nu se răstoarne la curbe, să nu forţeze suspensia şi frânele etc
La vehiculele feroviare, care nu iau viraje strânse şi rulează pe o cale ce poate suporta o greutate mult mai mare decât şoseaua, numărul de pasageri e mai mare.
În vremurile când se călătorea c-un picior pe scară, o mână pe bară şi alt organ afară, problema era mai puţin importantă, fiindcă se circula mult mai încet ca în prezent. Troleibuzele şi autobuzele mergeau în pasul melcului.
În anii 1990, multă lume a simţit pe pielea ei şi mai ales pe capul ei ce se întâmplă când se fac manevre bruşte cu autobuzul prea puţin încărcat. Erau trântiţi pe jos sau cu capul de bare şi geamuri. Şoferilor obişnuiţi cu ideea de a merge cu 80 de oameni în loc de 40 le-a luat ceva vreme să înţeleagă că maşina reacţionează mult mai brutal şi mai necontrolat când ia acelaşi viraj cu o sarcină de 2 ori mai mică şi cu viteză.
Abia după ce au venit DAFurile la mijlocul anilor 1990 s-a civilizat şi modul de a conduce al băeţaşilor de la RATB. Fie pentru că DAF nu făcea atât de urât ca Rocar, având cutie automată şi suspensii cu aer, fie pentru că ameninţarea cu imputarea fiecărei pagube aduse autobuzului i-a calmat 🙂
@Nautilus: Total off-topic! M-am topit de râs când am citit asta :
https://perfectionistul.com/2015/12/03/terorismul-low-cost/
Demenţială 🙂