Jurnalul realităţii (XVII) – Magnolia a luat-o razna!

scris de C. D. Mocanu

Precizare: Crâmpeiele de viaţă surprinse în jurnal NU sunt rodul fanteziei autorului.

Vineri 1 iulie 2016
Ce frumoasă e Viaţa la ţară… de Duiliu Zamfirescu! Căci aia reală nu este totdeauna ademenitoare! Dar şi cînd se îmbunează! Atunci îi răsplăteşte celui care a îndurat-o cu stoicism, tot efortul!

După câteva zile de absenţă, fac din mers inventarul realizărilor pe care natura le-a înregistrat în lipsa mea. La sectorul legumicol, ploaia şi-a făcut datoria. Cei care scarmănă pământul ştiu că irigaţiile fără ploaie sunt ca sula fără …aie! Roşiile, vinetele, ardeii, gogoşarii, dovleceii, fasolea… au crescut frumos. Au început să lege rod. Mă îndrept spre casă urmărind cu privirea florile şi arbuştii ornamentali. Ajuns în dreptul celor trei magnolii, ceva neobişnuit îmi atrage atenţia şi mă opresc. Văd bine dar nu pot să cred. Şi totuşi! Una dintre ele a înflorit! Da, a înflorit pentru a doua oară !!!

Este aceea pe care primăvara timpurie a anului ăsta a spuzit-o, înainte de vreme, doar pentru o zi, cu flori splendide. Peste noapte, temperatura a scăzut brusc la zero grade şi le-a „opărit” pe toate. Cred că, răzbunându-se pe primăvara mincinoasă, a vrut totuşi să ne mulţumească, în felul ei, pentru dragostea cu care o îngrijim.

Una este însă ce îmi place mie să cred şi alta ce se întâmplă în realitate. Dacă până şi bieţii oameni au luat-o razna şi din ce în ce mai mulţi sunt năuci, ca musca fără cap, ce să aştepţi de la o magnolie căreia vremea, doar vremea, i-a smintit existenţa. Nea Ţ., ceva mai umblat prin lume şi care ştie ce este „pomul ăla cu flori mari”, când a văzut-o a exclamat îngrijorat:
– S-a dat peste cap domnʼ inginer!
Hotărât lucru! Toţi şi toate s-au dat peste cap. Doamne, ce vreme şi ce vremuri trăim!

Post Scriptum

1. Crinii nu au luat-o razna! Au înflorit aşa cum o fac în fiecare an.

2. Concetăţenii mei au fost încă o dată înşelaţi. Au votat cu entuziasm acelaşi băiat bun, pe care îl ştiu ei, că doar e de-al lor dar băiatul bun nu le-a „băgat” îndelung aşteptatul asfalt. I-a asigurat în schimb că are un program de asfaltare! Îl are din 1998!

„Un popor care votează corupţi, impostori, hoţi şi trădători, nu este victimă, este complice.” – George Orwell

3. Urmând glasul naturii, berzele au ascultat porunca şi au contribuit la perpetuarea speciei.  Tânărul vlăstar creşte văzând cu ochii, mănâncă pe măsură şi aşteaptă în permanenţă cateringuʼ.

4. Marele actor Iancu Brezeanu (1869 – 1940), prieten cu Caragiale, unul dintre cei trei societari pe viaţă ai Teatrului Naţional, alături de C.I. Nottara şi Paul Gusty, un maestru al scenei dar şi al boemei bucureştene, sugaciu profesionist,

„Adesea vesel, mai rar trist,
Pe scenă ne-ntrecut actor
Şi-n cramă un mare artist!”

a fost admis la Conservator după ce a recitat o poezie despre tentaţiile vieţii la ţară:

„Ce bine e la ţară
În timp de primăvară!
Ai mămăliguţă
Cu unt de văcută,
Cum şi fasolică
Fiartă în ulcică!”

Ştia el ceva! Se născuse şi crescuse în localitatea în care astăzi apreciez eu însumi roadele pământului, inclusiv fasolica dar şi celelalte „binefaceri” ale vieţii rurale şi în care nimeni nu a auzit de Iancu Brezeanu! Nici primaşul!