DGASPC Sector 1 n-a găsit niciun copil cerșind prin Piața Victoriei – nici la Spring, nici la Mega, nici la Unicredit (că nu-s proști, ăștia mici, să stea să-i prinzi)… dar – uite! – a găsit-o pe femeia care cerșea cu bebelușul pe Titulescu, la Mega Image.
Repet şi vă rog: dacă vedeţi un cerşetor cu un bebeluş (dormind sau nu) în braţe faceţi repede o poză cu mobilul. Ar fi grozav dacă aţi sesiza direct situaţia la Protecţia Copilului (ca să fie cît mai multe reclamaţii de la oameni diferiţi) dar, dacă nu vreţi asta, trimiteţi aici pozele (nu uitaţi data şi locul exact) şi scriem noi la D.G.A.S.P.C.
Adresa noastră este simplybucharest@outlook.com. Adresele şi telefoanele Direcţiilor de sector sînt aici.
—————————————-
E bine că nu i-au luat copilul și cel puțin la nivel declarativ par interesați să ajute… Poate ar fi utilă și implicarea unui ONG, poate că mama și copilul nu au nici CNP, poate au nevoie de un „domiciliu” mai bun etc.
e bine, e un început…
Sa facem legatura cu stirea de zilele trecute, cu copiii si tinerii eliberati din sclavie de la Berevoiesti. Devine vizibil intreg circuitul natural:
– nascut intr-un mediu promiscuu, in afara unei familii stabile
– cersit in bratele mamei
– cersit singur pe strada
– luat pe sus si pus sa munceasca la porci, “platit” cu apa, paie si bataie
Supravietuitorii ajung sa se inmulteasca si ciclul se reia.
Oare dacă eram în Norvegia, cum ar fi fost tratat un caz din ăsta? Sau în Anglia, că tot e discuţia cu copiii daţi spre adopţie.
În Norvegia și în Anglia există sisteme reale de protecție socială, prin care nu cad zeci de mii de familii fiindcă funcționarii n-au chef să le emită buletine etc.
Fiecare stat are sistemul de protectie sociala construit si functionand dupa chipul si asemanarea societatii. Prin definitie, un astfel sistem trebuie sa ajute o minoritate in sensul atingerii unei convergente de valori sau stil de viata cu majoritatea. Problema noastra aici este ca mai avem inca mult de lucrat cu majoritatea. Pe romaneste, dau un exemplu, daca 1% din parinti si-ar bate copiii atunci ar fi natural sa le iei copiii din familie si sa ii distribui prin majoritatea de 99% care nu practica asemenea sporturi de performanta. Dar intr-o tara ca Romania in care minim 2/3 din parinti isi agreseaza copiii, ce fel de interventie poti sa aplici?
Similar cu copiii de pe strada – nu fac parte din vreo minoritate ci din cei peste 50% din romani care traiesc “la limita”, la periferia oraselor si in mediul rural, in case modeste, uneori suprapopulate, cu venituri modeste sau suplimentate de cate un norocos care doarme pe sub poduri in Anglia sau cine stie pe unde. Nu exista vreo majoritate care sa absoarba costurile reintegrarii sociale ale acestor copii de pe strada. Cei eliberati din Arges au ajuns in plasament insa se vor intoarce la un moment dat tot pe strada si vor cade victima altor stapani de sclavi. Aici e problema reala a noastra, a societatii romanesti.
Sa nu laudam exagerat Barnevernetul norvegian… Date fiind metodele angajatilor de la aceasta “protectie” a copiilor (care au recurs nu o data la violenta pentru a smulge – la propriu – copiii de langa parinti care nici ca reprezentau un pericol pentru siguranta celor mici sau a altor persoane), aplicate atat romanilor din Norvegia (cazul Bodnariu nu e singurul) cat si propriilor lor cetateni, nu m-as inghesui cu vorbe de bine despre ei. Natiune Unite au condamnat desori Norvegia pentru mizeriile astea.
Statul norvegian da 2 lei pe drepturile oricarui cetatean din afara propriilor granite. Cele mai multe abuzuri (in special rasiale) se intampla in Norvegia. Cele mai multe cazuri de copii “disparuti” sunt semnalate in… Norvegia.
Inca ceva: http://news.bbc.co.uk/2/hi/6432157.stm