scris de C. D. Mocanu
Precizare: Crâmpeiele de viaţă surprinse în jurnal NU sunt rodul fanteziei autorului.
Duminică 6 august 1967
Nu ştiu cât am dormit! M-a trezit mama:
– Hai că vine furtuna! Strânge şezlongul şi treci în casă!
Se întunecase. Cerul era negru, vântul zbuciuma coroanele copacilor. Îşi făcea curaj şi bătea din ce în ce mai tare. A început să tune şi să fulgere. Brusc s-au rupt băierile cerului. Ploua cu bulbuci şi cu fum! Vaporii produşi la contactul apei cu asfaltul trotuarului şi cu pietrele firbinţi ale străzii ţeseau pânză transparentă. Nimic nou! Furtună de vară, aşa cum mai fusese şi cum va mai fi. Am stat cuminţi la adăpost urmărind dezlănţuirea naturii.
Nu a trecut mai mult de o jumătate de oră şi ploaia s-a oprit brusc, aşa cum a început. Vântul a continuat să se mai zbenguie dar curând s-a ostoit şi el. La rigolă, apa se scurge spre canal în şuvoi. S-a răcorit, se mai poate trăi, mahalaua începe să se anime şi noi odată cu ea.
Ne pregătim să mâncăm. Mama pune pe masa din curte cele necesare şi sună adunarea. Nu apucăm să ne aşezăm. Tihna sfârşitului de zi este spulberată de zgomotul unei maşini care frânează energic în faţa casei lui nea Lixandru. Toţi trei ne uităm într-acolo. Era o Volgă neagră, apariţie rară pe la noi. De pe bancheta din spate coboară precipitat nea Marin Frizerul care era… în chiloţi! Nimic altceva! Nici ciorapi, nici pantofi, … doar în chiloţi! Se afla într-o evidentă stare de agitaţie. Când a atins pământul a zbughit-o direct spre poartă gesticulând şi strigând cât îl ţinea gura:
– Gicooooo, m-am înecat! Gicoo…ooo, …. m-am înecat!
Am rămas cu gura căscată. Şi nu numai noi, ci şi ceilalţi vecini care au surprins scena. Nu ştiam să-i lipsească vreo doagă! Ce să fi păţit?
Seara târziu, după ce s-a liniştit un pic, a fost în stare să dea câteva explicaţii. Nu-şi amintea mare lucru. La sfârşitul programului s-a dus, ca de obicei, la ştrand, la Tei. Plaja era aglomerată. Când a început furtuna oamenii s-au bulucit pe bac şi după ce a pornit, s-a trezit în apă. Nu ştia să înoate! L-au scos nişte băieţi aflaţi într-o barcă. Atât a reuşit să-şi amintească. Nu ştia cum a rămas în chiloţi, unde-i sunt hainele, unde-i sunt actele, ce s-a întâmplat cu bacul, ce şi cu cine a vorbit când a ajuns la mal, ce s-a întâmplat cu ceilalţi pasageri, a cui era maşina care l-a adus acasă…. Nimic! Am înţeles însă că la Tei se petrecuse o catastrofă şi că existau mai multe victime.
◊◊◊◊
Nea Marin şi-a revenit greu din şocul care i-a schimbat viaţa. Nu s-a mai apropiat niciodată de un ştrand sau de un lac. Mi-e greu să cred că după 6 august 1967 a continuat să fie omul pe care îl ştiam. Într-un fel a repetat destinul socrului său. Tânăr fiind, nea Lixandru Gâjâituʼa rămas fără voce după ce în Abator, un taur furios era cât pe-aci să-l zobească. Peste ani l-a tăvălit o maşină, fără să-l paradească şi atunci şi-a recăpătat parţial vocea.
În lipsa unor informaţii oficiale, de a doua zi a intrat în funcţiune fabrica de legende! Tăcerea autorităţilor i-a stimulat producţia. Deşi toţi ştiau, nimeni n-a scos o vorbă! Aşa suna ordinul! De parcă asta ar fi putut şterge tragica întâmplare şi mai ales consecinţele ei. Nici ziarele, nici radioul, nici televiziunea… nimeni! Chiar şi poveştile se spuneau în şoaptă!
Cu amintirile de atunci, rămase încă proaspete în cufărul memoriei, cu mintea şi posibilităţile de acum, mi-am zis că ar fi nimerit să încerc a desluşi, atât cât se poate, cele întâmplate cu patruzeci şi nouă de ani în urmă.
Cum presei autohtone îi fusese impusă muţenia, mă tot întrebam dacă spre cea străină a scăpat ceva. Şi m-am pus pe căutat. Folosind metode şi mijloace specifice (muncii de documentare, ce credeaţi?) am aflat că pe fluxul agenţiei Associated Press (AP) a circulat o ştire despre tragedia de la Bucureşti, preluată de cotidianul local din Bridgeport, Connecticut – Statele Unite.
În numărul 185 de miercuri 9 august 1967, The Bridgeport Post a publicat, la pagina a şasea, următoarele:
100 de morţi într-o catastrofă navală
VIENA (AP) – Diplomaţi occidentali din Bucureşti au informat azi că duminică circa 100 de persoane s-ar fi înecat atunci când o ambarcaţiune de agrement s-a răsturnat şi s-a scufundat în Lacul Tei de la periferia capitalei României.
Sursele contactate prin telefon de la Viena spun că au primit informaţii neconfirmate de la persoane care au văzut vasul răsturnându-se şi de la persoane care aveau rude sau prieteni la bordul acestuia.
Autorităţile române nu au comentat relatările.
Nu sunt disponibile informaţii
Reprezentanţii agenţiei de presă Agerpress au răspuns solicitărilor că „pe acest subiect nu sunt disponibile informaţii”. Ziarele din Bucureşti nu au publicat nicio ştire.
Rapoartele diplomaţilor spun că ambarcaţiunea era încărcată (aglomerată) peste capacitatea normală cu oameni care încercau să ajungă acasă înaintea unei furtuni care se apropia. Unii martori oculari au estimat că la bord se aflau două – trei sute de pasageri, între care multe femei şi copii.
„Ni s-a spus că vasul s-a răsturnat şi s-a scufundat în mijlocul lacului, acolo unde adâncimea este de circa 5 metri (16 ft.)”, a relatat una dintre surse. „Oamenii erau literalmente agăţaţi de marginile ambarcaţiunii când aceasta traversa lacul”.
Mai mulţi martori oculari au relatat că au urmărit tragedia de pe terenul de golf al clubului diplomatic din apropierea Bucureştiului. Ei au declarat că vasul a încercat să traverseze apele agitate ale lacului în timp ce vântul sufla cu putere şi valurile spălau puntea. Brusc s-a înclinat pe o parte şi s-a răsturnat. Mai multe ambarcaţiuni aflate în apropiere au adunat supravieţuitorii.
[Stângăciile traducerii îmi aparţin, le recunosc şi promit să nu mai fac!]
Aşa cum se poate observa, ştirea nu se bazează pe informaţii oficiale. Sunt preluate mărturii anonime, unele provenind de la persoane implicate emoţional, marcate de un grad ridicat de subiectivism şi a căror acurateţe este îndoielnică. Analizate cu rigoare şi discernământ sunt totuşi de mare folos.
Nu am identificat încă niciun ziar european care să fi menţionat tragedia de la Ştrandul Tei.
Cu siguranţă la nivelul autorităţilor, mai ales la vârful acestora, au circulat documente referitoare la condiţiile în care s-a produs un eveniment deosebit, din categoria „accident colectiv”, cu un număr însemnat de victime. Organele de partid şi de stat urmăreau stăruitor cercetările menite să stabilească circumstanţe, cauze, responsabilităţi, măsuri reparatorii şi de evitare pe viitor a unor astfel de accidente. Solicitau celor implicaţi informări detaliate şi repetate. Din comisiile de anchetă nu lipseau Procuratura şi… Securitatea.
Accidentul de la Tei nu a făcut excepţie. O astfel de informare se găseşte la Arhivele Naţionale-Serviciul Arhive Naţionale Istorice Centrale, fond Preşedinţia Consiliului de Miniştri, inv. nr. 3136, dosar nr. 30/1967. Este vorba de NOTA RAPORT semnată de procurorul şef al oraşului Bucureşti, de şeful Direcţiei Miliţiei Capitalei şi de şeful Direcţiei Anchete din Departamentul Securităţii Statului, înaintată tovarăşului Petre Blajovici, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri.
NOTA RAPORT
“Raportăm următoarele:
În ziua de 6 august 1967, în jurul orelor 17,00 bacul nr. 473, proprietatea I.C.A.B. – Gospodăria Ştranduri şi Ambarcaţiuni, care făcea curse cu pasageri pe Lacul Tei, pornind în cursă de la debarcaderul intern al Ştrandului ICAB – Tei spre debarcaderul extern, s-a scufundat la jumătatea distanţei între cele două debarcadere. Toţi pasagerii de pe bac au căzut în apă. O parte din pasageri au fost salvaţi. Catastrofa s-a soldat cu următoarele consecinţe cunoscute pînă în prezent:
- 24 persoane au decedat prin înnec.
- 21 persoane sînt internate la Spitalul de urgenţă I.C.Frimu unde primesc îngrijiri medicale. Din acestea 2 persoane sînt într-o stare mai gravă.
- 23 persoane transportate deasemeni la Spitalul I.C.Frimu după îngrijirile medicale acordate au fost lăsate la domiciliu, fiind în afară de orice pericol.
Majoritatea pasagerilor erau îmbrăcaţi într-o ţinută sumară. Din cele 24 persoane decedate au fost identificate 17, restul rămînînd neidentificate pînă în prezent.
Între orele 7,30 – 17,00 transportarea pasagerilor a decurs normal. În jurul orelor 17,00 începînd să plouă şi să bată un vînt puternic, cetăţenii aflaţi la Ştrandul ICAB Tei au început să părăsească ştrandul aglomerînd debarcaderul.
Din primele cercetări a rezultat că pe bacul nr. 473 care este prevăzut cu o capacitate maximă de 120 persoane s-a îmbarcat un număr mult mai mare de cetăţeni (cca. 200 persoane).
Sub greutatea încărcăturii platforma bacului s-a lăsat sub nivelul normal de plutire şi valurile formate de vînt au împins apa pe platformă, care, fiind construită din scînduri cu spaţii între ele, a permis pătrunderea apei în flotoare, ceea ce a determinat în ultimă instanţă scufundarea bacului.
Bacul era deservit de OPREA CONSTANTIN, mecanic, conducătorul bacului, BĂIAŞU NICOLAE şi MANEA GHEORGHE, marinari.
Comandantului bacului îi revenea atribuţiunea de serviciu de a supraveghea încărcarea cu pasageri numai în limita capacităţii admise (120 persoane).
Contrar acestei îndatoriri OPREA CONSTANTIN, la insistenţele pasagerilor a pornit în cursă cu bacul supraîncărcat. În afară de aceasta pînă la desprinderea bacului de debarcader un alt număr însemnat de persoane au trecut pe bac sporind greutatea încărcăturii şi contribuind la instabilitatea şi nesiguranţa bacului.
În continuarea cercetărilor s-au luat următoarele măsuri:
- s-a constituit o comisie de tehnicieni din cadrul Ministerului Transporturilor Navale şi Aeriene, pentru verificarea tehnică a bacului, a cauzelor scufundării şi dacă acesta corespunde scopului în care este folosit.
- evacuarea apei din lacul tei pentru a se verifica dacă se mai găsesc persoane înnecate.
- continuarea investigaţiilor în vederea identificării celor 7 cadavre neidentificate.
- cadavrele identificate au fost predate familiilor.
- au fost reţinut pentru cercetări numiţii:
RIBU DUMITRU – ad-tor Ştrand. Tei, CONSTANTINESCU ANDREI – ad-tor adjunct al Ştrandului Tei, OPREA CONSTANTIN – conducătorul bacului, BĂIAŞU NICOLAE – marinar pe bac.
Cercetările continuă şi în raport de concluziile expertizei tehnice, urmează a se lua măsuri corespunzătoare.
Se anexează tabelul nominal cu cadavrele identificate şi cu persoanele ce au suferit vătămări de pe urma catastrofei.”
PROCUROR ŞEF AL ORAŞULUI BUCUREŞTI,
ŞEFUL DIRECŢIEI MILIŢIEI CAPITALEI,
ŞEFUL DIRECŢIEI ANCHETE DIN DEPARTAMENTUL SECURITĂŢII STATULUI,
Pe prima pagină, cu creion roşu, Petre Blajovici a făcut câteva însemnări.
Dreapta sus:
- „Total 93 pe care-i ştim
- Unii s-au salvat singuri şi au plecat
- Au plecat acasă
- Sa găsit buletine cu oameni care erau acasă”
Stânga, la mijlocul paginii:
- „Sînt … (indescifrabil)… încă înecaţi
- Azi dimineaţă s-a găsit încă o femeie
- Neidentificaţi 4
- Identificate 21”
N.B.– Transcrierea respectă întocmai ortografia, punctuaţia şi topica documentului original!
Raportul, nedatat, sintetizează informaţiile disponibile la puţin timp după scufundarea bacului 473 – probabil seara / noaptea zilei de 6 august 1967 sau dimineaţa zilei următoare – şi corespunde unei faze de început a cercetărilor.
Ridică însă un colţ al vălului de mister şi aruncă o rază de lumină asupra tragediei care a îndoliat mai multe familii. Poveştile zămislite atunci mai bântuie încă prin Bucureşti. Nu cutez a trage concluzii! Poate anul viitor, la moment comemorativ, vom şti mai multe!
Până atunci, vorba Cantemirului, doar „întâia a osteninţei mele răsădire şi odrăslire.”
Post Scriptum
Se cuvine a mulţumi:
- Lui Nicholas Jordan care de departe, cu frăţească generozitate, mi-a înlesnit accesul la colecţia ziarului Bridgeport Post.
- Prietenilor de acasă care, direct sau indirect, au făcut să ajungă la mine petice din povestea, încă nespusă pe de-a-ntregul, a Lacului Tei şi a zilei de 6 august 1967.
Citiți și: partea întîi a articolului • Amintiri din copilărie (Ando) • Școlile (Alexandru Dinu)
Cu multumiri! Si totusi, date fiind numarul mare de victime si ineditul tragediei, informatii cu privire la aceasta ar fi trebuit sa transpara in primii ani “dupa ce ne-am castigat libertatea” (inclusiv din punct de vedere al asigurarii transparentei evenimentelor petrecute). Din pacate, extrapoland proportiile, suntem o natiune de uituci care nu mai stiu ce au facut saptamana trecuta…
Cumplit accident ! Uluitoare relatarea din ziarul american !
Culmea e că în acea zi am fost pe ştrandul studenţesc(care era vizavi de ştrandul ICAB)…Am jucat o miuţă cu nişte cunoscuţi şi, pentru că nu m-am dat în vânt niciodată după apa de lac, am făcut un duş şi pe la ora 13, am plecat la o bere cu câţiva amici din fostul cartier.
Am ajuns târziu acasă. Stăteam în capătul celălalt al oraşului, pe şos. Giurgiului, dar zvonul tragediei se răspandise deja şi ai mei erau fierţi de îngrijorare.Ca să-i mai liniştesc le-am spus că am fost la ştrandul Izvor(Bragadiru).
Amintire despre accidentul din Tei din Duminica 6 August 1967 .
Noi , baetii cartierului , eram strinsi inca de dimineata pe malul girlei in strandul ITB. ( unde sint azi ruinele fostului club Bamboo ) in `Cazinoul` mahalalei . Unii veneau , altii plecau , ce-mai , animatie mare . Dupa amiaza a inceput din senin o vijelie ce nu se mai vazuse pina atunci pe Tei . Am fugit cu totii acasa fara sa ne inchipuim ca se va intimpla tragedia . Eu am aflat abia a doua zi cind am venit de la munca din spusele unui vecin batrin nea Zisu despre tragedie si desfasurarea ei . Cind s-a petrecut nenorocirea , el se afla in parcul 8Mai aproape de debarcader si a vazut totul .A inceput vijelia cu putina ploaie , cei de pe strandul Popular , de peste girla , au dat buzna pe bac supra-incarcindu-l .Nu putea nimeni sa-i mai opreasca , panicii nu I te poti opune . Bacul era format din doua corpuri ( flotoare ) in paralel , legate intr-e ele printr-o platforma de lemn . La jumatatea lacului datorita valurilor mari , tangajului puternic si mai ales supraincarcarii , legatura dintr-e cele doua barci care formau corpul vasului s-a rupt iar ambele , ne mai avind stabilitate se scufunda rapid . Adincimea apei era cam de un stat de om , dar panica si-a spus cuvintul . Cei de pe mal , printr-e care si nea Zisu , au sarit in apa si in barcile legare la debarcader salvind o multime . Nea Zisu a cules si un copil mic dintr-un landou care plutea pe apa intr-o margine a vinzolelii . I-mi spunea cu lacrimi in ochi de emotie : Cind am ajuns linga landou si am vazut ca , copilul era in viata m-au podidit lacrimile , el ne avind copii . Daca erai pe bac , chiar daca erai campion la inot te inecau cei care se agatau de tine . Noaptea , a venit armata cu doua tancuri si a tras cele doua barci , corpuri ale bacului cu , cablurile la mal . Atunci se auzea ca au fost 40 si ceva de morti . Tot in acel an , la doua saptamini , la mare de ziua marinei a fost un accident asemanator , in care s-au inecat citeva zeci de copii Dumnezeu sa-i odihneasca !
Mulţumim pentru comentariu! Aşa reuşim să ne facem o imagine cât mai reală despre cumplitul accident.
Mulţumesc domnule “Lunetist”!
Să auzim de bine!
Accidentul din `67 , nu este singurul din istoria lacului Tei . Inainte voi face o descrie a strandurilor si bazelor sportive de pe malulrile sale .Sa incepem cu Parcu 8 Mai , cel de vis a vis de facultatea de constructii . In fata lui peste lac se afla strandul ICAB- ului , numit mai tirziu Popular .In stinga parcului se intindeau restul strandurilor si bazelor sportive pina la stevilarul dintr-e Tei si Floreasca .Primul era strandul ITB. ului , unde se afla si un teren de fotbal , transformat mai tirziu in garajul de camioane Gheorghe Serban si azi in blocuri de locuit . Urma apoi , strandul Pompierilor cu un poligon pentru pregatire si concursul lor de pe data de 13 Septembrie . Inainte ( nu sint sigur de asta ) a fost al Ministerului minelor si geologiei . El se intindea de la actualul ( fost,azi ruina ) Bamboo pina in dreptul strazii Maiorului . Fac precizarea pentru ca azi el nu mai exista fiind integrat in strandul studentesc . Urma Studentescul , apoi MAPN . , Armata cum ii ziceam noi . Ultimul pe acest mal este actuala mosie lui Pescariu , fost baza sportiva Sirena a uzinei de pompe Aversa , mai tirziu Cutezatorii strandul pionierilor Traversind actuala artera Barbu Vacarescu pe care atunci trecea linia de tren care aducea marfa si ce era necesar pentru fabrica de spirt Glucoza , Moara lui Asan si se termina in Obor , in dreptul intrarii in depozitele din subsolul vechii hale .Intr-e actuala Barbu Vacarescu ( podul de fier cum ii ziceam noi ) si Calea Floreasca unde era stevilarul care separa lacurile , in Oala cum ziceam noi , pe celalalt mal se afla Clubul ICAB ului cu terenul de fotbal si o cabana unde e faceau nunti si chermeze de catre intreprindere in anii `50 – inceputul lui `60 . Acum dupa ce v-am plictisit cu `Romania pitoreasca ` dar nu a lui Hogas sa trecem la subiect . Pe malul girlii linga gardul care separa baza pompierilor de studentesc era o salcie batrina aplecata mult deasupra apei de unde saream noi vara in girla . La 5-6 metrii de ea , in Studentesc era o cruce cam de 2 metri si ceva din lemn masiv ( cred stejar ) batrina tare . Noi ii ziceam locului `la troita `. Eram copil la scoala elementara si intr-o zi o intreb pe mama ce-I cu troita acea de pe malul girlei . Incepe sa-mi povesteasca istoria troitei : In perioada interbelica lacul era ne asanat , plin de stuf , bradisi , nuferi … , lac salbatec . Pe la jumatatea anilor `30 , primaria a adus un lot de detinuti sa –l curete de stuf . Intr-o zi se rastoarna o barca si mor inecati 10 -12 detinuti . Dupa acel accident , primaria sisteaza lucrarea . Troita a fost ridicata in memoria celor inecati . Prin anii`60 s-a mai petrecut un accident cu un canotor de valoare , canoist din lotul national . Nu se stie din ce cauza se rastoarna canoea cu el si o margine a barcii il loveste atit de puternic in cap incit lesina si se ineaca .
Încă o dată vă mulţumesc pentru colaborare domnule „Lunetist”!
N-am ştiut de celelalte două accidente petrecute în timp pe Lacul Tei. Mărturia dumneavoastră este cu atât mai necesară şi mai folositoare. Poate îndrăzniţi totuşi să vă scrieţi amintirile. Noi aşteptăm cuminţi să le publicăm. Curaj!
Să auzim de bine!
Complectare la comentariul trecut .: Mi-am mai amintit de doua tragedii petrecute in Lacul Tei :
1 – In anii `70 , ne stringeam Duminica dimineata pe Cutezatorii ( aveau terenul de fotbal f.b. intretinul ) , faceam o miuta cu baietii din `capul lui 9 , Circ mai tirziu ` si apoi treceam la Armata la bere . Intr-o duminica , un baiat din cartier , de pe gardul despartitor , ne striga sa venim , sa-l cautam ca s-a inecat Sandu , un baiat de-al nostru , in Armata . Intrerupem jocul si fugim cu totii si ne aruncam in girla sa-l cautam .Cred ca l-am cautat o ora si ceva aproape 30 de oameni ( si cei din Circ , eram prieteni ) fara sa-l gasim .Cum s-a intimplat ; O femeie in virsta care supraveghea atenta nepotul care intrase in girla a realizat ca un individ a sarit in apa de pe ponton si ne mai aparind a alertat imediat plaja . Armata nu avea salvatori . De fapt , doar Studentescul si Popularul aveau salvatori angajati , unul dintr-e salvatorii studentescului a fost si Dan Spataru in perioada studentiei in jumatatea anilor `60. A aparut dupa 3 zile intr-e pontoane aproape de nerecunoscut . Era o zi de vara torida , iar el jucase 2 ore popice in Armata si bause citeva beri . Astea i-au fost fatale , a facut stop cardiac cu apa rece . La autopsie , n-a gasit strop de apa in plaminii sai .
2 :Tot in acea perioada s-a mai intimplat inca un accident . Pe lac , facea plimbari de croaziera un vaporasi . Pleca de la debarcaderul din parcul 8Mai si intorcea la Podul de fier ( acual Barbu Vacarescu ) in dreptul foste-i fabrici de spirt Glucoza . In spatele barcii era un pusti singur cam de 10 – 12 ani care in momentul manevrei de intoarcere , s-a aruncat in apa si a diparut . Dupa 2-3 zile , Niculae , unul dintr-e pescarii mahalalei dimineata pe intuneric arunca priponul . La un moment dat cind il stringea se agata de ceva . Il trage la mal si aduce pe acel baiat mort ( una dintr-e ancore se agatase de toalele lui ) , iar cind se lumineaza anunta politia . Din spusele lui , copilul avea o gaura mare de tot pe torace , aproape sub un brat . Cred ca de la elicea vaporasului care l-a lovit spargindu-I pieptul .
In fiecare an, lacul isi lua tributul de vieti . Culmea , noi il traversam ( de la ITB la Popular unde era cel mai lat ) cel putin o data pe zi si nu de multe ori prin bradisi de esam dincolo pe mal zgiriati pe piept , burta , picioare , brate dar nici-o problema , nici chiar cu circeii care se mai punea-u de la efort din cind in cind . Pentru mine , mahalaua reprezinta ; copilaria , adolescent , maturitatea , batrinetea , toata viata mea cu bunele si relele ei si o iubesc tare , mindrindu-ma cu ea . Doar ipocritii pentru a fi in trend se dezic de origini .
Noi , grupul nostrum , umblam si-n `saloane` , si-n boulevard , far mai frumos ca-n mahala nu era nicaeri . Adevarata mahala a fost descrisa destul de correct in literature romana . Maidanul cu dragoste , Calea Vacaresti , Foc la hanul cu tei , Viata ca o prada , Groapa descriu toate mahalalele Bucurestiului IAR Marin Preda in romanul sau Viata ca o prada , o analizeaza perfect . `Amintiri , amintiri / De cind eram doar copil . / Amintiri din vremea cind visam . / zice cineva intr-o cintare veche . lunetistu este nikul ales pentru ca lunetistul sau Lunetistul , era-u ocupate .
Îmi daţi încă o dată prilejul să vă mulţumesc! Facem parte din acelaşi sindicat domnule „Lunetist”. Cred că suntem de vârste apropiate. Şi eu îmi iubesc mahalaua şi mă mândresc cu ea. Îi sunt chiar recunoscător pentru că m-a ajutat să ajung un om întreg, stăpân pe el, cu bune şi cu rele. Şcoala vieţii de mahala s-a desfiinţat de mult şi celor mai tineri le-ar fi fost de mare folos. Despre viaţa mahalalelor bucureştene îşi dau cu părerea nişte unii care n-au trăit nici măcar o zi pe acolo. Iau de bune fel de fel de poveşti, legende, gulgute şi apoi le servesc cu valoare de adevăr celor dispuşi să-i asculte sau să-i citească.
Să auzim de bine!
Buna dimineata domnule Mocanu !
Ma bucura faptul ca nu va plictisesc cu palavrele mele .Am avut o ezitare inainte de a incepe sa le postez sa nu plictisesc cititorii cu amintirile mele .Daca azi pina si Ion Creanga este plictisitor pentru noua generatie de cititori ,amintirile unu-i mosneag ramolit cred , ca devin deranjante . Amintirile mele de pe girla , case de cultura , circiumi de mahala ( dar si restaurante cochete ) ,fostele gropi de gunoi din Tei si Floreasca , despre viata traita , cu greutatile dar si satisfactiile ei nu credeam ca ar mai interesa pe cineva .Azi societatea are alte norme , alte aspiratii , alte cutume ,intr-un cuvint alta educatie . Toate acestea au dus la opusul societatii in care am trait eu . Ceea ce n-au reusit comunistii cu forta : Omul de tip nou , noua societate l-a obtinut cu zaharelul si pumnul in manusa de catifea , cu , care a lovit acolo unde-I locul moale si cel mai vulnerabil , in scoala . Eu sint un om simplu fara multa scoala , de acea imi cer scuze pentru greselile de exprimare si ortografie .
Sanatate si sa auzim numai de bine ! ( N.C.Munteanu – Europa libera – anii `70 – `80 )
Domnule „Lunetist”,
Nu sunt singurul care citeşte cu interes amintirile dumneavoastră despre mahalaua Tei. Sunt mai mulţi şi vă asigur că nu-i plictisiţi. Nu este nimeni obligat să citească ce postăm noi. Treceţi peste orice ezitare şi continuaţi să scrieţi. O faceţi chiar bine. „Viaţa trăită, cu greutăţile dar şi satisfacţiile ei” în Tei, ca şi în celelalte mahalale bucureştene, trebuie povestită, consemnată în scris, ca să rămână. Cei care au trăit-o sunt cei mai potriviţi să o facă. Deci continuaţi! Noi vă sprijinim cu mare bucurie.
Sănătate şi noroc! Să auzim de bine!
Multumesc de incurajare ! Deci sa incepem .
M-am nascut in mahalaua Tei intr-o familie de amarasteni fiind procreat in timpul foametei de dupa razboi . Am crescut impreuna cu , copii mahalalei sub indrumarea unor parinti exemplari dpdv. moral . Sa ma explic : Sfaturi : Sa nu injuri , sa respecti pe cei mai in virsta , sa nu furi , sa nu minti , sa te feresti de rele , sa inveti la scoala ca-I singura ta sansa , sa eviti situatii conflictuale , sa te aperi
cind esti atacat pe nedrept , (atacuri de toate felurile ) , cind vei mai creste vezi cum te comporti cu fetele ( si tot ce deriva din asta ) , … `Invatamintele lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie ` . Am urmat aproape in totalitate `Tablele de legi ` ale parintilor ajungind un semi-introvertit . Ca mi-au prins bine sau nu ,viata mi-a aratat mai tirziu . Am avut o copilarie de vis al unu-I copil sarac . Asta o spun , nu atunci , ci acum la batrinete dupa zeci de ani de viata , de analiza . Am avut doi copii , baiat si fata de care m-am bucurat enorm . De prea multa bucurie ce izvora din sufletul meu parca ,Dumnezeu mi-a luat baiatul la nici 43 de ani in vara lui 2018 rapus de un cancer rar , cu evolutie galopanta . Intr-o luna si jumatate de la depistarea bolii s-a curatat . Sint crestin ca ori si ce muritor de rind , dar fara sa o dau in habotnicie . Un precept biblic : Domnul a dat , Domnul a luat , Domnul fie binecuvintat ` cu , care ma impac greu , pentru ca eu urmam la rind nu el . Chiar daca mi-a ramas fata (mai mica , cu 4 ani ca el ) de care sint mindru ( este psiholog ) care are o pozitie medie in societatea asta a noastra intoarsa cu , curul in sus , tot simt si dupa aproape 3 ani golul in suflet produs de moartea lui . Sint un modest produs al mahalalei , nu al cartierului unde n-a existat sedimentarea naturala a populatiei ci umplerea unor blocuri de locuite cu oameni adusi din toate colturile tarii , mentalitatea , educatia , perceptia , modul de viata ale zonelor din care veneau . In situatia asta , noi , mahalagii am fost discriminati pentru ca aveam un acoperisi deasupra capului al nostru , nu stateam la camin . Asta-I bine de stiut .
Aici terminam `Cuvintul inainte `
Domnule „Lunetist”,
Mi-aţi bucurat ziua! Să fie într-un ceas bun!
Vă propun să ne sfătuim puţin pe e-mail pentru a conveni asupra felului în care să punem în valoare amintirile dumneavoastră. Statutul de comentarii postate la articolul unuia care a auzit de mahalaua Tei şi fără să bată câmpii, a scris despre o întâmplare tragică produsă pe acolo în anii 60, nu este tocmai potrivit.
Deci, zic să ne întâlnim pe e-mail. Vă voi scrie în cursul zilei de mâine pe adresa lăsată pe blogul nostru, aşa cum am mai făcut-o..
Sănătate şi noroc! Să auzim de bine!