scris de Ando
Discutând recent cu un coleg, rapidist înverşunat, despre soarta tristă a clubului giuleştean mi-am adus aminte că, acum… 46 de ani, într-o dimineaţă înnorată de primăvară, l-am zărit, din tramvai, lângă un chioşc de ziare din preajma Gării de Nord, pe Dan Coe, faimosul fundaş al Rapidului şi al naţionalei.
L-am recunoscut imediat. Era favoritul meu – eu nefiind, nicidecum, rapidist. Dar pe el îl admiram cel mai mult deşi în acea vreme, când ziceai Rapid, automat, gândul de microbist te ducea la… “primadona” echipei, adică la cuplul de senzaţie Ion Ionescu- Nichi Dumitriu.
Ţin bine minte: era îmbrăcat elegant, pantalon gri-fer, sacou bleumari-închis, cravată. Cam ca în poza asta:
Bineînţeles că am coborât urgent şi l-am rugat să-mi dea un autograf. Manierat, binevoitor şi fără fasoane de vedetă, s-a conformat.
Vă daţi, probabil, seama cu cât a mai crescut atunci Dan în ochii mei! Aveam autograf de la cel pe care îl urmăream de ani de zile. Cu Rapidul care, orice ar zice unii, era sarea şi piperul campionatului nostru, sau cu naţionala…
N-am să uit, de exemplu, acel meci cu scântei de la Sofia, din 1964, unde s-a jucat calificarea pentru Olimpiada de la Tokyo. Ce cuplu ermetic şi eroic au făcut atunci, în apărare, Dan cu Nelu Nunweiller – alias “câine roşu”! Da, da, eroic, pentru că, aproape două treimi din meci, Nunweiller a jucat cu arcada spartă – pe atunci, nefiind permise schimbări în meciurile oficiale!
Dan Coe era genul de fotbalist care “ardea” total pe teren, nu trişa fotbalul. Nu era perfect. Nu era din categoria fundaşilor “rafinaţi” – gen Sandu Boc sau, mai târziu, Belodedici. Dar, nici nu juca “la rupere”, chiar şi când avea unele perioade mai slabe. Nu ţin minte să fi accidentat grav vreun adversar.
De aceea, pentru mine a trecut mult timp ca să accept sfârşitul lui tragic, ilogic, nemeritat şi, din păcate, nici până acum desluşit.
Căutând prin tot felul de vechituri petecul de hârtie pe care era scris cu pastă roşie autograful de care vă pomeneam, am găsit mai multe fotografii, majoritatea, din revista SPORT, fotografii pe care am socotit de cuviinţă să le adaug aici, azi 8 septembrie, ziua de naştere a celui care a fost Dan Coe.
Superb! Sigur ca vinovat de moartea lui trebuia sa fie cineva. Cel mai la indemana era (si din pacate este si acum) Securitatea. De vazut si cazul fiului romancierului de mare succes Theodor Constantin. Da bine si rotund sa spui Securitate la orice, pe principiul ca intotdeauna altcineva este de vina…
Cred ca sinuciderea este plauzibila vezi si Dumitru Furdui si a mai fost un balerin Popescu si probabil multi altii.E greu de digerat trecerea de la vedeta nationala,”cap de afis”,iata Ando a coborat din tramvai ca sa obtina un autograf, la un nimeni cu majuscule,cantitate nu negijabila ci inexistenta.Cineva, parca Dem Radulescu a vorbit despre destinul celor care au ramas in strainate. Toti sau aproape toti s-au pierdut,scriitori,artisti,sportivi au facut foamea la greu au trait si murit in mizerie.A reusit cat de cat Marcel Raducanu dar Viorel Nastase din titular la Steaua ajuns in seria a treia in Italia. Nu vorbesc de Radu Nunweiller care zice-se avea alte treburi in Elvetia.Formatia Phoenix ? Dan Nutu ? Ma refer la cei “fugiti” in epoca comunista,care au plecat fara niciun aranjament ,multi au facut lagar, vai de ei.Unii sunt ajutati din tara ca mori de foame cu cateva sute de euro pensie la Paris. De astia nu se scrie nu se vorbeste.Orgoliul e mare,greu de recunoscut ratarea. Trist dar asta e adevarul. Poate niste medici sau cei cu stiinte exacte sa fi izbandit dar sunt exceptii.Sigur, dupa 1990 s-au mai schimbat lucrurile inclusiv faptul ca te poti intoarce oricand.
Bine punctat! In special, actorii “fugiţi” au fost cei mai nerealizaţi pe plan profesional, după părerea mea.
@ Cornel, ce s-a intamplat cu fiul lui Theodor Constantin, Horia il chema daca imi aduc bine aminte. Am fost colegi de scoala gimnaziala, Parca facea regie .Ai amanunte ?
(n. 8 septembrie 1941, București – d. 19 octombrie 1981, Köln, Germania)
Pentru faima lui Dan Coe!!!
Din pacate istoria nu a fost clementa nici cu Rapidul nici cu rapidistii, ca sa ma exprim in limbajul lui Ion Iliescu.