despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Matty: una pe zi

ma-suna-unchiul-dtale

2 comments to Matty: una pe zi

  • Dan

    E o caricatura care ascunde mai multe dimensiuni (sau planuri); e greu de descifrat fara a le lua pe toate in considerare. Sa le enumar:

    (1)

    Primul e planul “economic”. Romania a fost intr-o crestere accelerata, pe fondul expasiunii industriei, incepand timid cam din anii ’50, apoi intr-un ritm alert in anii ’60 pana la prima criza a petrolului (1973), moment in care expansiunea a intrat oarecum intr-o pauza. Ulterior, dupa a doua criza a petrolului (1979), am asistat la o cvasi-recesiune, incetari de plati, FMI – afara cu FMI – platim datoriile etc.

    “Pe strada” cresterea din anii ’60-’70 a insemnat faptul ca oamenii erau luati practic de pe strada si pusi la linia de productie, uneori calificati la locul de munca etc. Absolventii de facultate aveau uneori “incadrari” pe alese, aproape de casa, in capitala, cei cu medii mai mici nu aveau dificultati majore in a obtine “transferul”. Practica “telefonului” pentru o “incadrare” nu era totusi neaparat o regula.

    Dupa 1973 s-a mers oarecum inertial insa “incadrarile” nu se mai faceau in fabrici nou deschise sau in care apareau sectii noi. O vreme s-au marit organigramele, s-au dublat si s-au triplat posturile. Deja practica “telefonului” devenise necesara pentru a ocupa un post mai aproape de casa (sau mai apropiat de dorinte).

    Spre sfarsitul anilor ’70 nici “telefonul” nu mai ajuta prea mult din simplul motiv ca economia socialista nu mai avea de fapt unde sa absoarba noile generatii de absolventi. In aceasta cheie poate fi privita redeschiderea santierului “canalului” sau reducerea numarului de locuri din facultati din anii ’80. Dar divaghez.

    Caricatura pare sa fie deci din anii ’70 cand o “incadrare buna” nu se mai putea obtine decat cu “telefonul”.

    (2)

    Planul sociologic: este evident contrastul dintre generatia nascuta in interbelic (in spatele biroului) – “serios” – si cea nascuta imediat dupa razboi (cu tigara in gura, picior peste picior) – “neserios”. Sigur, nu toti baby boomers-ii se duceau asa la “dom’ director”, insa Matty avea un mesaj de transmis.

    Privind de la 40 de ani distanta, pentru mine e clar ca generatia interbelica a avut mai multe minusuri (sau minusuri diferite) fata de generatia baby boomer, atat din cauza educatiei cat si prin prisma vremurilor in care au trait. De exemplu, asa cum se vede si din caricatura, sunt mult mai rapizi in a trece direct la concluzii si mult mai predispusi in a imparti “lumea” doar in bine si rau, fara a constientiza existenta nuantelor intermediare. Din punctul asta de vedere baby boomers-ii reprezinta un progres (sigur, un progres minor, dar tot progres).

  • Cornel S

    Pare, mai degraba, o solicitare de avansare (sau de iertare a “pacatelor”), decat de angajare. Performantele profesionale ale junelui par cunoscute…

Leave a Reply to Dan Cancel reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>