despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Despre omul care sfinţeşte locul

Plec astăzi, în urmărirea ideii mele, de la laudele pe care un client mulţumit le-aduce unui restaurant bucureştean. Le-am găsit pe blogul Lumea Mare, în articolul Eu cînd vreau să mănînc, mănînc – mergeţi de-l citiţi. Eu o să citez puţin din descrierea făcută patronului – un italian:

Am aflat că omul era pasionat de ce făcea, că în fiecare dimineaţă mergea singur în Obor şi îşi alegea mărfurile, venea la restaurant şi prepara ragu, cu toate că avea un bucătar tânăr, care înainte lucrase la Marriott. Pastele le aducea de la un amic, tot italian, care le prepara în fiecare zi pentru el.

Aha! Şi-acum vin să vă-ntreb: nu-i aşa că-n orice loc unde v-aţi simţit bine şi unde v-aţi întoarce oricînd cu plăcere aţi remarcat amprenta pasiunii unui om?

Am văzut asta, şi nu doar o dată…

De multe ori am lăudat micuţa patiserie de la intersecţia Căii Griviţei cu Mircea Vulcănescu. Am mîncat acolo, zilnic, o bună bucată de vreme, şi obişnuiam să mă opresc cîteva minute-n plus să vorbesc cu Gabi, patronul – eram amîndoi stelişti. Patiseria asta e ciudată: primele merdenele le scoate pe la 10 dimineaţa, iar dup-amiaza, după 3-cam-aşa, nu mai e nimic de vînzare; şi cu toate astea, rezistă bine de ani şi ani de zile, într-un loc fără vad. Gabi e foarte mîndru de afacerea lui, dar spune că nu din asta trăieşte – n-ar avea cum. Dar se ocupă personal de patiserie: el alege şi cumpără ingredientele cele mai bune din piaţă, el vinde… Uneori spune că ţine deschisă patiseria doar ca pentru mama lui – care e un cofetar de zile mari – să aibă unde face prăjituri şi pateuri.

Patiseria asta, oameni buni, rezistă pentru că are merdenele bune şi pentru că ştie să le vîndă. Ţi-e drag să cumperi de la oamenii ăştia.

Să mergem niţel pînă-n capu-străzii mele, unde este un magazin. Magazinul ăsta chiar există, dar nu e important cum se cheamă; cred că n-are nici un nume deosebit. De ce cumpără oamenii de la el, şi nu de la magazinele din stînga şi dreapta? Pentru că n-am văzut o zi în care patronul (sau cine-o fi el, e omul care ţipă la vînzătoare şi aşa mai departe) să nu se ocupe personal de ceva: de adus cele mai proaspete fructe, de căutat cei mai serioşi distribuitori, de urmărit preferinţele cumpărătorilor… Am văzut că vă place asta, am adus şi astalaltă, eu v-aş recomanda-o – îl auzi, nu o dată.

La cîţiva paşi, pe Ferentari colţ cu Sălaj, e măcelăria unui tip cu care, la fel, mă mai opresc să schimb cîteva vorbe atunci cînd cumpăr carne. Omul te trimite-n Carrefour, în Metro, în Kaufland, te roagă să iei carne de-acolo – şi-apoi să te-ntorci şi să-i spui care e diferenţa. Da, te-ntorci şi-i spui că diferenţa e că el vinde carne. Şi-atunci îţi explică de unde cumpără, cum o prepară, cum o păstrează, cum recomandă să fie preparată.

De ce rezistă oamenii ăştia?

Pentru că ţi-e e drag să cumperi de la ei.

Nu i-am văzut îmbogăţindu-se, dar i-am văzut ducînd-o bine şi plăcîndu-le ceea ce fac. Iar asta n-are preţ pe lumea asta.

… şi-acuma mă-ntorc la italianul cu care-am început articolul. Nu ştiu dacă restaurantul lui o să reziste, nu ştiu dacă o să se-nghesuie lumea la el; dar ştiu că un client mulţumit n-o să uite niciodată un loc unde s-a simţit bine.

Şi asta, de asemenea, n-are preţ pe lumea asta.

Pentru că ştiu şi că un client nemulţumit n-o să uite – iar asta, asta are un preţ.

3 comments to Despre omul care sfinţeşte locul

  • Asa e, foarte frumos spus. A pune pasiune si placere in ceea ce faci e un bine pe care ti-l aduci atat tie cat si celorlalti. Pacat ca prea putini inteleg ca intai e pasiunea si dupa aceea castigul – care exact cum spui tu, nu se masoara numai in cifre!

  • Transactional vs personal selling. Prima lectie pe care am primit-o la cursul de sales. Te costa mai mult initial per tranzactie (customer acquisition cost) dar acel client va avea “lifetime value” mare care va fi un “offset” bun.

    Ce de cuvinte stiu 😀

  • Criza e un moment bun pentru cei (seriosi) care se implica in afacerile pe care le au.
    Cei care au busines asa, ca sa dea bine, indivizi care nici nu-si cunosc asociatii sau angajatii… toti acesti afaceristi de carton o sa urmeze un curs natural spre transformare sau disparitie.

Leave a Reply to LumeaMare Cancel reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>