scris de Ando
Suntem deseori, pe bună dreptate, entuziasmaţi la vederea unei maşini vechi, dar când dăm de una şi bine întreţinută, entuziasmul face loc admiraţiei. Am prezentat şi noi în serialul nostru destule din acestea dar, din când în când, e bine să revenim asupra acestui aspect. De aceea, chiar dacă maşinile din episodul de azi nu sunt în premieră absolută, ele reprezintă, de fapt, pretextul pentru un gest de sinceră apreciere pentru pasiunea, răbdarea şi, nu în ultimul rând, pentru eforturile financiare cu care unii dintre proprietari ţin în “formă” aceste rarităţi auto.
O să începem – cum altfel ?- cu o Dacie 1300, “poezia şi spaima şoselelor româneşti” cum spunea Cornel Nistorescu în articolul “Elegie pentru Dacia 1300”
Una neagră, deşi, personal consider că a fost cea mai neinspirată culoare pentru acest gen de autoturism. Dar astea erau vremurile, indicaţiile…
Dacia noastră naţională intra în fabricaţie în 1969, după cum scria ziarul România Liberă din 1 octombrie a acelui an.
Primele exemplare aveau să fie puse în vânzare în primăvara anului 1970, iar până în iulie 2004 s-au fabricat 1.959.730 unităţi. Vremurile trec, Daciile sunt din ce în ce mai rare dar există temeiuri să rămână destule exemplare bine conservate pentru că, aşa cum spuneam la început, există deja, şi la noi, mulţi pasionaţi de astfel de “vechituri”. Acum sunt materiale, piese, vopseluri, diverse noi dotări, sunt cluburi, se organizează periodic raliuri etc, deci alte condiţii.
Cum să treci, fără să faci măcar o poză, la acest superb Fiat 125 Special ? Fabricat de prin 1968, avea – element încă neobişnuit pentru acea perioadă la maşinile de serie – cutie de viteze cu cinci trepte, panoul de bord placat cu lemn şi, opţional, – dar după 1971 – sistem de aer condiţionat.
Să mai rămânem un pic la Fiat şi să ne bucurăm şi de fermecătoarea prezenţă a acestei… piticuţe: Fiat 500. Derivată din vestita Topolino, “Cinquecento”, a devenit repede o adevărată… icoană auto a Italiei din acea perioadă şi s-a fabricat de-a lungul a 18 ani (1957-1975) în aproape 4 milioane de unităţi!
Iată şi o Volga “rechin” sau, în termeni tehnici: GAZ M 21.A intrat în legenda automobilelor sovietice şi, bineînţeles, că au fost foarte multe şi în România. Le vedem, adesea, prin filmele şi fotografiile vechi, şi, câteodată chiar “pe viu”, la târgurile de anticari. Cea din imagini face parte din cea de-a doua generaţie (1959-1962)
Trecem la Ford Scorpio, fabricat între 1985-1989. Mai puţin reuşită decât predecesorul său – Ford Granada -, Scorpio nu prea a prins în România. Vroia să fie un fel de limuzină, dar dădea doar senzaţia de greoi, fiind o maşină prea mare. Mie îmi pare că mai repede s-a impus, la noi, Fordul Sierra.
Iată, în continuare, o altă maşină bine păstrată şi îngrijită: e un Opel Rekord E1, model care s-a produs între 1977 și 1982.
Pe bulevardul Nicolae Grigorescu, vizavi de lacul Titan, am găsit, acum vreo trei, ani acest Wartburg 311, şi el foarte bine păstrat. Este şi acum acolo. Mie mi-a plăcut silueta acestei maşini care se preta foarte bine la combinaţia de două culori.
Să mulţumim, încă odată, celor care au păstrat cu grijă aceste maşini şi să terminăm episodul cu un bonus: Pontiac Bonneville convertible, model 1963, pe care l-am pozat de curând, expus în grădina vilei Castel din Mamaia.
(lista completă a episoadelor şi a maşinilor publicate – aici)
Dacă aveţi întrebări despre unele dintre maşinile publicate, vă stăm la dispoziţie.
Ford și Opel cred ca erau singurii producători ce ofereau doua variante pentru berline, cu patru sau cu cinci uși (cu hayon), Scorpio nu făcea excepție. În zilele noastre doar pentru Opelul Insigna se mai poate opta pentru patru sau cinci uși. Personal sunt fan berlină cu hayon, practic ai funcționalitatea unei mașini break într-un sedan elegant.