cu fotografiile lui Cristian Malide
… ne plimbăm iar un pic printre pozele surprinse de-a lungul anilor.
Iată una care-mi place mult:
Se vede Bulevardu-n jos, spre Cișmigiu; totul e sumbru – asfințit urît și zgribulit. Senzația e amplificată și de goliciunea străzii, pe care-o vedem cu circulație-n ambele sensuri. Cam acum 20 de ani s-au instituit marile sensuri unice actuale: Kiselefful, Știrbey–Vodă, de la Ateneu în jos spre Berzei (cu perechea Ștefan Furtună) și Bulevardul, de la C.C.A. la Operă.
O altă imagine istorică:
Fîntîna Miorița, așa cum era odinioară; dar nu doar atît: șoseaua, încă pavată cu păcătoasa aia de piatră cubică. Și troleul – ce să fi fost? 81 ori 82? – care ocolea Casa Scînteii prin dos. Mașinile goneau tare pe-aici și pe-atunci. Piatra cubică era frumoasă, dar tare lunecoasă – și chiar dacă fîntîna era semnalizată bine (baliza aceea cu soclul galben era luminoasă) multe mașini ajungeau în ea.
Calea Victoriei, înainte de Cutremur:
Pe stînga, Majesticul și Capșa; iar în spate, departe – vechea clădire Delta Dunării. Pe dreapta, se zărește un colț din firma Simplonului. După, Lîna de aur și Capitolul: existente și azi.
Îmi place și cum a surprins intersecția Căii Călărașilor cu Sfîntul Ștefan:
Se-ntîmpla, asta, prin anii ’80. Vedem că aerul nu diferea prea tare de cea din imaginile lui Dan Vartanian, luate cu vreun deceniu-nainte. Ceva-ul de-aici s-a păstrat, în linii mari, și astăzi! Chiar și hîrtoapele. Doar piatra cubică a fost acoperită cu asfalt.
Dan Vartanian a pozat mai mult partea stîngă a Călărașilor. Imaginea cu oamenii ce așteaptă tramvaiul în stație (la vremea aceeea treceau, de pildă, 13, 14 15 ori 23) arată și partea dreaptă. Cele două recipiente de lângă gard par a fi de petrol lampant. Probabil că cetățenii mergeau la „găzărie”, înspre Popa Nan…
Vedem iar Piața Aviatorilor:
Se petrecea-n ’85, cînd se construia Metroul spre Pipera: peste doi ani urma să circule. Ditai gaura fusese săpată și circulația troleelor – care, oricum, ocoleau piața pe aleile marginale – bramburită masiv. Încă mai treceau pe-aici 82-ul, spre Băneasa, și 83-ul, spre Nordului. Se vede fundul unui autobuz articulat; poate o fi fost vreun 131 (pe 331 erau încă numai Ik-14) sau vreun 333 ori 334 (strămoașele lui 335 și 330 de azi).
Deja transportul public de suprafață începea să fie distrus; urmau ani grei.
Îl găsiți pe Cristian Malide și aici.
Prima poza nu este de loc sumbra!
De vina este filmul ORWO si prelucrarea defectuoasa, sa nu mai vorbim de supraexunere.
Nu am vrut sa redau “Bulevardul pustiu si cladirile verzui” ci apusul spectaculos, inspre piata Kogalniceanu!
In 1974, circulati nu era chiara asa redusa, a trebuit sa aspet un momnt prielnic, cand bulevardul nu este plin de autoturisme si trolee … Mai erau si cele trei capace de canl care reflectau lumina apusului.
Cu ocazia asta, se vede şi ce mulţi arbori au dispărut de pe tronsonul respectiv al Căii Călăraşilor 🙂
http://www.instantstreetview.com/@44.433262,26.115844,79.8h,5.66p,2.42z