despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

mici curiozități

c8Cînd explici lucruri și lămurești curiozități îți dai seama că multe din cele luate de la sine-nțelese au, în spate, o istorie. Că-s mărunte, nu contează – se cade a fi deslușite, pas cu pas.

… privind motocicleta asta, ne-am adus aminte de ce interesanta amplasare a numărului de înmatriculare pe aripa din față nu se mai folosește. De-aia; pentru că, în caz de Doamne-ferește, tabla ar fi o adevărată spadă, hăcuind pe oricine.

bilete-tramclub-tr

… azi, biletul nu mai există – ne folosim de carduri magnetice în transportul public. Bucata asta de hîrtie are și ea istoria ei, nu? Merită menționat felul-n care s-a trecut, odată cu raționalizările dinspre anii ’80, de la biletul pentru o călătorie la cel de două călătorii. Economie de hîrtie, ceea ce facem și azi; dar noi, oamenii, o simțeam atunci ca pe-o neputință a sistemului de-a asigura resurse. Biletele duble nu se mai puteau composta exact în căsuțele tipărite, acestea fiind mai mici.

Biletele se vindeau și-în „cotoare” – puteai să-ți cumperi unul de zece, să ai la-ndemînă. Cotoarele vechi erau legate cu ață. Cel mai enervant era cînd unele aparate de compostat îți înghițeau biletul, dacă nu-l țineai bine; nu prea mai puteai să-l scoți.

Ne-aducem aminte din nou faptul că pînă după Revoluție o călătorie cu tramvaiul era ieftină – un leu – una cu troleul mai scumpă – un leu și 50 de bani – și că autobuzul, consumînd motorină, costa un leu și 75 de bani; se simțea diferența!

img_7860

Pe Tramclub sînt arătate nenumărate modele de bilete vechi, din diferite vremuri, cu diferite prețuri.

… trecînd pe lîng-un magazin cu nume ciudat, ne-am oprit. Ce scria? „Furnituri pentru încălțăminte”. Nu prea mai folosim nici cuvîntul, și nici conceptul: e desuet. Micii meșteri au dispărut; micile ateliere de producție la fel; iar zona tradițională a comerțului cu furnituri s-a cam închis.

Unde era ea? În spatele Cocorului, pe segmentul de-nceput al Căii Moșilor, pîn-la intersecția cu Sfînta Vineri, la uitata piață Decebal: era frumos să intri pe-aici, în micile magazine mirosind a cauciuc, perlandez și alte chimicale, pline cu tălpi, tocuri, fețe de pantofi, ținte… Azi mai e doar un magazin care se ocupă și de asta pe-acolo; curios însă cum locul s-a reprofilat pe articole pentru drumeție, munte și altele de-astea.

Nu-i rău nici că mai sînt scoase la lumină și clădirile – renovate chiar binișor!

2 comments to mici curiozități

  • dragos b

    De la „Furnituri pentru încălțăminte” cumpăram cremă Guban când ajungeam la Bucureşti… Şi pentru mine şi pentru alţii… Nu se mai găseşte… 🙁

  • Acum nu mai folosim bilete de hârtie, dar la fiecare reîncărcare a cardului primim un pomelnic de bon fiscal mare cât 6 – 7 bilete vechi… halal economie de hârtie :))
    Bine, motivul e simplu: biletul de călătorie are regim fiscal, pe când cardul nu, aşa că necesită bon fiscal. Nu mai zic de cât de greu e să decontezi călătoriile făcute cu un card Activ, că nu poţi face dovada că ai folosit călătoriile când te-a trimis şeful.

Leave a Reply to Dr2005 Cancel reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>