… nu pot să n-observ – prăjiturile de cofetărie obișnuite (alea simple, pe care dăm noi cel mult cinci, șase lei) s-au schimbat; s-au stricat; li s-a dus ceva-ul ăla care te făcea s-o mănînci, cu poftă, și pe-a doua.
O văd nu la o cofetărie; ci la mai toate din cele pe care le-am lăudat: și n-au fost puține.
Ai putea zice c-au uitat să facă prăjituri; aruncă zahăr și arome proaste cu nemiluita, îngrețoșîndu-te. N-am mai dat peste un cremșnit normal – să nu zic reușit – de ani de zile. Mascota, eclerul, amandina, excelentul, violeta – toate și-au pierdut savoarea și finețea.
E tare păcat că văd asta întîmplîndu-se la cofetării de la care mereu m-am așteptat la bunătăți și care-au dat, pîn-acum, rateuri din an în paște.
Se mai întâmplă şi minuni. Am găsit nişte ecle…ruri(?) aici la o cofetărie mai necăjită… Rupere. Celelate prăjituri sînt decente dar e… Nu mă pot opri… Îs curios cum or fi alea de la Ateneu de 11 lei bucata (dacă mai există)…
Cum să nu mai fie la Ateneu? Vând de rup.
11 pâini scumpe ecleru’.
Astea de zic eu îs 1,3 lei… O să dau în diabet…
@HM:De mult vroiam sa te intreb : Da’ un cataif , un cataif unde gasim ?
Dupa o privire aruncata pe site-uri, vad la Alice (inclusiv vegetal), Maria/Constance si Nicola 🙂
Mi-e ca daca pun link-uri e blocat ca spam.
Eu n-am mai găsit așa ceva….
Pot sa va recomand eu un loc pentru amandine?
Da’ cum să nu? Și rămânem îndatorați!