pregătit de Ando și HM
… veni și vremea să tragem linie. Cu cele din prima și-a doua parte a călătoriilor noastre, socotim peste suta de astfel de mici oaze bucureștene. Și-or mai fi. Pe astea le-am știut; le-am cunoscut; le-am dedus dar nu le-am vînat pe hartă; și a fost ceva de mers pentru a le cuprinde și povesti.
Fără alte farafastîcuri… scuarul de la Gorgani, dintre Silfidelor și Gutenberg:
Frumusețea de piațetă din fața fostului Abator!
Aici fusese pod adevărat, serios – nu o pasarelă ca cea de azi, din vecinătate. Dacă tot am bătut drumul pînă-n partea asta a orașului, era păcat să fi trecut cu vederea și insula-triunghi ce se face acolo unde din Splai se lasă strada Avalanșei.
Dăm tîrcoale Cișmigiului, ca să admirăm rondul larg de la Walter Mărăcineanu; ne-ntoarcem pe Schitu Măgureanu, ca să amintim și micul scuar de peste drum de biserică, unde-i pus bustul Papei Ioan Paul al doilea; mai jos, acolo unde se face Cobălcescu, e un triunghi care-i posibil să fie destul de nou, rezultat al construirii blocului de pe colț; în vecinătate putem aminti, desigur, și părculețul de la Vasile Pârvan – unde-ntorc troleele – și-un triunghi între Plevnei și Știrbei…
Pe Berthelot găsim o insulă interesantă, care ajută azi la parcarea mașinilor ce-au treabă pe aici. Din ce cred, vechea albie a străzii este cea din stînga imaginii, ușor sinuoasă – a fost îndreptată-nainte de Război:
Frumos e să amintim și vechea amenajare de la Matache, surprinsă minunat de Șerban Lăcrițeanu. Statuia lui Haralambie Botescu stătea mult mai bine înainte.
… dar și – dacă tot ne uităm peste umăr înapoi – la terasa largă dintre Palatul CEC și Magazinul Victoria, înfățișată de Andrei Bîrsan:
N-a avut o viață chiar așa lungă: de după Cutremur, cînd s-a dărîmat hotelul cunoscut atunci ca Victoria, pîn’ s-a făcut Bancorexul, la mijlocul anilor ’90.
Mergînd pe Maria Rosetti, dăm de scuarul unde-a ajuns statuia lui Caragiale, după ce-a stat la-nceputul anilor ’90 în fața Naționalului, înainte de-a fi pusă „Căruța cu proști”. Se zicea pe-atunci – nu știu de ce – că puseseră capul lu’ nenea Iancu pe-o statuie de-a lu’ Lenin. Mai putem aminti și părculețul dintre Nicolae Filipescu, Tudor Arghezi și C. A. Rosetti:
De ce nu ne-am plimba și-n Dămăroaia? Dechiderea generoasă și neașteptată a străzii Piatra Morii, din bulevardului Gloriei place oricui.
Monumentul închinat eroilor din comuna Grivița, căzuți în primul Război, e foarte frumos. Să nu uităm nici părculețul din apropiere – de la Izbiceni.
… la-ntoarcere, ne oprim nițel și-n spatele Parcului Copilului, unde – pe Siret – mai e un alt părculeț:
Una dintre cele mai reușite parcelări pe care-o putem aminti se găsește între Mihai Bravu, Maior Coravu și fosta șosea a Vergului.
… atît de frumos au fost desenate străzile aici, cu scuaruri mediane plăcute și cu părculețe! Dacă te-abați pe străzi ca Slăniceanu, Săvulescu ori Hârjeu, le vei găsi pe toate.
… dar nici vecinătatea – cartierul Vatra Luminoasă – nu-i deloc de lepădat. Cu atîtea case-tip, ai zice că-i un loc monoton; nicidecum. A fost gîndit cu suficiente locuri verzi: părculețele de azi Nichita Stănescu, Călin Ottoi, Bozioru.
Mergem și-n alt cartier liniștit și frumos: Baicului. Pe strada Amiral Murgescu e un părculeț drăguț și mai e un scuar la interscția cu Eufrosin Potecă:
Ne-aducem aminte și de minunata peluză din fața Gării Obor. Și, la doi pași, pe Ferdinand, trecem pe catastif triunghiul de la Ritmului cu Avrig, cu o pereche mai sărăcăcioasă între Zidurilor și Ferdinand.
Nu părăsim bulevardul și amintim și rondul de la interescția cu Horei.
… și pe cel de pe Pache – de la Școala Iancului:
Și – fără a-l mai fi pozat – părculețul adiacent străzii Cornul Caprei, din cartierul Dristorului. Un rond minuscul găsim la răspîntia dintre Avram Iancu și Dimitrie Racoviță; îl remarci cu greu!
Să vedem și scuarurile de la Icoanei…
… micul spațiu verde de pe pe Brezoianu, colț cu Vraca și Matei Millo:
… scuarul numit azi Piața Spaniei:
De ce nu? – piațeta asta de pe bulevardul Eroilor:
… retragerea asta folosită ca parcare de pe Hristo Botev, colț cu Negustori:
Era păcat să fi uitat de micul părculeț de la Podul Băneasa, unde s-a construit un bloc acum mai bine de zece ani:
În căutările noastre, ne-am gîndit să ne uităm, mai ales, la vechimea micilor scuaruri; așadar, destule dintre ele, apărute-n anii amenajării contemporane a Capitalei, au fost trecute cu vederea. Fiindcă, totuși, cartierul de blocuri Floreasca-i destul de vechi, am zis să punem, de-aici, două scuaruri de pe strada Rahmaninov. Or fi de pe vremea construirii caselor-tip? Sau de cînd s-au amenajat blocurile de locuințe?
Gata! Cum se zice, pîn-aici am plătit. De-or mai fi și altele… om vedea cum facem.
A fost ceva alergătură, dar cred că a ieşit frumos! Interesant,în general, cât de puţină atenţie suntem tentaţi să dăm acestor elemente(mă refer în special la scuaruri şi ronduri), elemente care în fapt dau mai multă viaţă şi personalitate unor zone şi schimbă cumva “ritmul” vizual, adesea atât de tern şi de uniform al oraşului…
A meritat fiecare pas, în plus – în drumurile noastre – deterăm peste alte și alte lucruri interesante care-au devenit, la rîndu-le, articole. Poate vreo 20 de case căzute, de exemplu. Și altele. și altele…