Juma’ de an a trecut nu doar peste primăria mare a Bucureștiului, ci și peste cele șase primării mici, de sector; nu-i bine să trecem asta cu vederea. Aținîndu-i calea Primăriței, lumea uită să-i tragă de mînecă pe primarii ceilalți. Nu-i bine: au parte de prea multă liniște.
Prea multă liniște-i semn că ceva nu merge. Fiind atîta liniște, habar n-avem ce fac noii primari – cel mult, dibuim cîte-o știre cu vreo prezență la vreo chermeză. Pe primarii din 2 și 4 nu i-am văzut nici măcar zicînd ceva (nu făcînd!); în schimb, de cel din 6 chiar s-a mai auzit: mare miracol.
La mine, în sectorul 5, primarul – Florea – a fost văzut cam des pe la televizor toamna asta, invitat pe la emisiuni politice. Primarul Florea, care n-a făcut încă nimic în sectorul 5, n-are ce căuta la televizor: acolo venea judecătorul Florea… deputatul Florea; poate o să vină ministrul Florea. Primarul Florea are ce căuta în piețele mizere, în parcurile neîngrijite, la „taxe și impozite”, pe trotuarele sufocate de mașini parcate, prin gunoaiele strînse pe colțuri de stradă.
Vedeți voi, zăpada se va topi – toate celelalte rămîn și-s la fel ca înainte de a veni Florea primar. Atît de tare și-a pus ambiția să se-aleagă primar, ăsta-primăvară: știa ce-l așteaptă, și cred că-și închipuia ce așteptăm noi, după atîția ani cu Vanghelie.
comentarii