A nins mult și toată lumea a făcut ceva: de nevoie, de rușine; cu cap sau mai puțin; da’ fiecare concetățean a pus mîna pe-o lopată.
Primarii alergau de colo-colo, de-abia apucînd să pună pe net cîte-o poză-n care arătau cum ajută o babă să treacă strada. Pușcăriașii nu mai scriau cărți, ci aruncau zăpada de pe trotuare. Controlorii de bilete curățau stațiile de tramvai. Gealații de la Poliția Locală și Jandarmerie făceau pîrtie la porțile spitalelor. Pompierii se cocoțau să deie jos țurțuri.
Frate: fiecare făcea ceva.
În tot acest timp, la fiecare intersecție centrală a Bucureștiului, cineva ședea la căldură, în mașină: cu motorul pornit, arzînd benzina pe care-o plătești și tu, și eu.
Poliția noastră rutieră.
Nici măcar nu patrula pe bulevarde, hușuind pe cei ce parcau aiurea; ședea.
Este obscen ca cineva să stea în astfel de situații. Și-i și mai obscen să stea-n văzul tuturor, înconjurat de mii de oameni care nu-și mai simțeau mîinile de frig și oboseală.
Nu fi rău, uite că mai şi muncesc:
https://www.zoso.ro/parcat-statia-ratb-politia-dosar-penal/
„muncesc” fiindcă s-a dat poza aia peste tot.
Iadul românesc a înghețat, porcii zboară, omul român a început să realizeze că nu există bancuri cu Garcea, doar o descriere fidelă a realității…