Jurnalul realităţii (XXIII) – Cu ce se ocupă Poliția Locală

scris de C. D. Mocanu

Precizare: Crâmpeiele de viaţă surprinse în jurnal NU sunt rodul fanteziei autorului.

Vineri 25 noiembrie 2016

Știre difuzată de un post de televiziune

Doi polițiști din cadrul Poliției Locale Sector 3 care se ocupau cu fluidizarea traficului în intersecția Mihai Bravu cu Baba Novac, au oprit un conducător auto. Invocând o încălcare a reglementărilor legale, fără prea multe comentarii, cei doi i-au solicitat suma de 200 lei pentru a uita contravenția pe care tocmai o constataseră.

Omul nu a cerut explicații, nu a protestat. A scos bănuțul.

Puțin mai încolo, pe Baba Novac, a întâlnit o mașină a Poliției Naționale. S-a oprit și le-a relatat polițiștilor pățania prin care tocmai trecuse.

Fără ezitare aceștia s-au deplasat la locul faptei. Folosind mijloace de ei știute i-au „făcut” pe cei tocmai îndestulați. Bazându-se probabil pe solidaritatea de breaslă, la adăpostul întunericului din mintea lor, au recunoscut faptele întocmai cum le-a povestit șoferul contravenient.

Au fost conduși pentru cercetări la Secția 12 Poliție și apoi reținuți.

Pățanie personală

Cu două – trei săptămâni în urmă, întorcându-mă de la țară m-am oprit, așa cum o fac de mulți ani, să las la unul din locurile special amenajate resturile menajere, cele pe care inevitabil orice gospodărie le produce.

Conțăranii mei le aruncă la liziera pădurii, în afara localității în șanțurile drumului sau pe malurile Ialomiței. Eu le car la București. De această dată o pungă cu gunoi menajer, una cu haine vechi, curate, încă utilizabile și una cu peturi.

Aproape de casă, în capătul dinspre Baba Novac al aleii Bucovina, vizavi de parcarea din fața cinematografului Gloria sunt amplasate două tomberoane și patru containere pentru colectare selectivă (deșeuri de echipamente electrice și electronice, plastic și metal, hârtie, sticlă). Blocurile cu patru etaje dinprejur sunt prevăzute cu spații exterioare special amenajate pentru depozitarea gunoiului. Locatarii folosesc însă și dotările de la colț de stradă.

Acolo m-am oprit! Containerul pentru peturi dădea pe dinafară. Neavând încotro am aruncat toate pungile în cel mai apropiat tomberon.

Tocmai întinsesem mâna să închid portbagajul când atenția mi-a fost deturnată de scrâșnetul roților unei mașini.

Cu gestul înghețat la jumătate am întors capul fiind convins că aceasta se îndreaptă spre mine. Era o mașină a Poliției Locale Sector 3 care traversa strada perpendicular  dinspre parcare. (Aproape zilnic, în acea zonă, doi polițiști ard gazul așteptând să pice ceva.) Pe geamul deschis, șoferul în uniformă îmi făcea semne disperate să stau pe loc.

A oprit în spatele meu, cu botul lipit de bordură, stânjenind traficul pe o  bandă.

Într-o clipă am făcut un inventar al faptelor și acțiunilor mele recente. Nu am găsit nimic imputabil dar curiozitatea m-a luat în stăpânire. Ce putea justifica intervenția „în forță” a polițiștilor?

Agitatul de la volan a sărit sprinten din mașină. S-a prezentat rostind cuvintele în barbă, cu o viteză impresionantă. N-am înțeles ce a spus și n-am reținut nimic!

A urmat un dialog halucinant care avea să-mi sperie până și închipuirea.

– Dați-mi un act de identitate!

– Dar ce s-a întâmplat?

– Dați-mi un act de identitate!

Ca omul care nu are nimic a-și reproșa i-am întins Cartea de Identitate. A luat-o și fără să se uite la ea, arătând cu capul spre tomberon, m-a întrebat:

– Ce ați aruncat acolo?

I-am descris amănunțit conținutul celor trei pungi. M-a ascultat cu atenție și apoi a pipăit „corpurile delict” pentru a verifica sinceritatea spuselor mele.

– Nu aveți voie să depuneți gunoiul aici!

– De ce?

– Tomberoanele sunt pentru cei care mătură străzile.

Mi s-a arătat atunci, instantaneu, în toată splendoarea, adevărul spuselor lui Vasile Ghica potrivit căruia „în privința proștilor, natura este vinovată de două ori: întâi că i-a creat; apoi că nu le-a adus la cunoștință”.

– Am înțeles! Data viitoare voi lăsa pungile pe stradă pentru ca măturătorii să le ia și să le arunce ei la tomberon!

Vizibil surprins de reacția mea, după o pauză de trezire din buimăceală a replicat cam bâlbâit:

– Păi dacă vă prind, vă amendez!

– Domnule polițist, când eu mă feream de pândari dumneata nu erai născut. Nu mă vei prinde niciodată!

În timp ce omul legii reușise să mă uimească, un amărât, „abonat” al tomberoanelor, a examinat atent conținutul pungii cu haine și a trecut-o fără ezitare pe numele lui.

– Da’ peturile de ce nu le-ați pus în containerul galben?

– Pentru că e plin până-n gât și nu mai încape nici măcar un dop!

Omul, consecvent cu sine, a verificat personal gradul de umplere.

Cam dezamăgit, mi-a înapoiat Cartea de Identitate. Fără să spună nimic, nici măcar „Bună ziua!”, s-a urcat în mașină și a plecat. Iar eu, rămas fără vorbe, m-am uitat lung după vajnicii reprezentanți ai Poliției Locale Sector 3.

Vorbind serios

Mă număr printre cei care cred că Poliția Locală este o instituție necesară și utilă. A fost însă croită greșit fie din incompetență și ignoranță, fie cu intenție și bună știință.

• De ce utilizează uniforme și însemne asemănătoare cu cele ale Poliției Naționale?
• De ce atribuțiile și misiunile Poliției Locale sunt necunoscute comunităților în slujba cărora se află?
• Cum sunt selecționați și recrutați polițiștii?
• Procedura este corectă, obiectivă și transparentă?
• Sunt polițiștii supuși unui examen psihologic serios atât la recrutare cât și periodic după aceea?
• Cum sunt școlarizați aceștia știut fiind că până în prezent nu există o școală specializată pentru pregătirea polițiștilor locali?

Și lista întrebărilor poate continua.

Cu siguranță nu toți lucrătorii Poliției Locale sunt de „calibrul” celor „popularizați” mai înainte. I-am întâlnit deseori făcând treabă bună, cu profesionalism, dovedind că au mintea la ei și că stăpânesc bine litera dar și spiritul legii.

Până departe însă, mai e mult!