Anii ’90 au însemnat afaceri, comerț – și, desigur, reclamă. Reclama ne-a schimbat fantastic obiceiurile, ne-a influențat. Odată cu bugetele uriașe ale companiilor mari de produse de consum și telefonie, reclama a pătruns în mintea noastră, schimbîndu-ne gîndirea și vorba.
Marea reclamă – vizibilă peste tot – ne copleșea. Dar pentru mica reclamă era, de asemenea, loc.
De-aceea a avut succes catalogul „Pagini aurii”. Sloganul era eficient: „ești în Pagini aurii, deci exiști!” Și catalogul exista și el; ca să fie cît mai vizibil, șoferii care-l țineau la vedere în mașină, în spate, puteau primi un premiu – obiceiul a persistat îndelung și după ce s-a terminat cu acea campanie publicitară.
Nu mai avusesem nici măcar cărți de telefon de vreo trei decenii: era nevoie de un catalog unde să găsești telefoane și adrese. Nu-mi aduc aminte cînd anume a apărut prima ediție (prin ’97? prin ’98?), și nici cînd a fost tipărită ultima – cred că editarea catalogului anual s-a întins cam vreun deceniu și mai bine.
Aveai de toate acolo: mici meseriași, mici comercianți – am găsit și eu odată un electrician, cînd aveam nevoie – catalogul era util și-acasă, și la firmă.
Cu ce-a mai venit în plus? Cu hartă. A fost, probabil, prima hartă de încredere a Capitalei apărută după mulți ani: completă și actualizată – și, mai ales, gratis. O hartă care se putea desprinde din catalog și ține la-ndemînă, în mașină ori în geanta cu acte. Cîți taximetriști și agenți de teren n-au învățat Bucureștiul cu harta din „Pagini aurii”!
Cu vremea, terfeloagele galbene au ajuns la maculatură, fiindcă devenea tot mai lesne să găsești orice pe internet.
Aşa e, hărţile ataşate erau foarte bune.Catalogul,din câte ştiu,se tipărea în străinatate.
Am avut și eu de-a face cu cîteva anuare și cataloage de-astea. Unul – rival „paginilor aurii” se tipărea în Germania. Restul, obscure, pe la fel de fel de tiparnițe….
Apropos de internet in epoca “Paginilor”: in prima parte a lui 1998 nu puteai sa gasesti pe Internet nici macar programul TV (din Romania zic). Explozia “salilor de net” din acel an a schimbat insa radical paradigma.
da, mulţi ani am cărat în rucsac/geantă hărţile desprinse de la sfârşitul catalogului. şi acum mi-ar plăcea să mai am una 🙂
@Dan: apropo de programul TV pe internet, tare mult îmi lipseşte site-ul port.ro care s-a închis recent 🙁
Paginile Aurii aveau, pe lângă harta Bucureştiului sau a reşedinţelor de judeţ (că apăreau în fiecare judeţ) şi harta transportului în comun. Hartă care era greu de găsit în altă parte, chiar dacă RATB scotea, prin anii ’90, un ghid al transportului în comun care, opţional, putea avea şi hartă.
Din păcate, cel puţin pentru Bucureşti, harta transportului în comun era… doar ca să fie, fiind neactualizată de ani buni.
Nu o țin minte…
Ca unul care a făcut hărți și planuri pe vremea când nu puteai să copiezi nimic de pe internet, pot spune că ceea ce se edita era de multe ori… cam pe lângă realitatea cadastrala și topografica.