Furturi, cumpărături

Ca întotdeauna, cînd cei care trebuie să-şi facă treaba nu-şi fac treaba – altcineva tre’ s-o facă.

Cu siguranţă aţi cumpărat din supermarket ceva – şi acasă aţi văzut că ceva-ul ăla lipsea din cutie; că din 6 bucăţi erau doar 5, că avea un defect, era spart, crăpat – ştiu eu?

Ideea e că asta se-ntîmplă; din magazin s-a furat şi o să se fure întotdeauna. Magazinul ştie; chiar are o anume marjă în care acceptă pierderile şi deteriorările.

Magazinul e şmecher, însă – pentru că dacă te-a făcut să cumperi ceva cu defect sau cu o lipsă, pierderea nu mai e la el, ci – în cele mai multe cazuri – la tine. Cînd îţi dai seama, e tîrziu; poate nu mai ai cum să te-ntorci şi să faci reclamaţie, poate nu mai ai chef… Magazinul are tot interesul să-mpartă cu altcineva pierderea.

Magazinul ştie că se fură. Ştie că în cutia cu 10 napolitane pot fi doar 8 – dar nu-ţi spune niciodată: verificaţi, vă rog – sînt 10 napolitane în cutie?

Magazinul ştie – şi în cazul ăsta, e părtaş la furt; şi-n plus, te înşeală pe faţă.

Aşadar, lăsaţi ruşinea la o parte. Cînd cumpăraţi ceva ambalat într-o cutie, deschideţi cutia, verificaţi ce e înăuntru. Uitaţi-vă bine după defecte. Şi tot aşa – nu mergeţi pe încredere. Oricît ar pierde, magazinul are grijă să nu piardă prea mult niciodată.