scris de Alexandru Bodea
Pe vremea copilariei mele, prin anii ’50, majoritatea strazilor si chiar bulevardelor, erau pavate cu piatra cubica…
Imi dau seama ca era si este un material usor de montat de catre pietrarii strazilor, meserie pe care astazi nu o mai gasim.
Practic a disparut, la fel cum erau geamgii, tocilarii sau lustragii asezati sau mergand pe strazile principale sau laturalnice… La fel au disparut si birjarii eleganti cu trasurile prevazute cu coperita pentru umbra sau ploaie si spoitoarele asezate de-o parte si alta a trotuarului de langa Hala Unirii… In prezent sunt totusi capitale europene sau americane unde gasim pastrate aceste mijoace de transport, strecurandu-se printre autoturismele moderne, dand un farmec prezentului datorita pastrarii trecutului…
Asa se face ca in zilele noastre, mai gasim pavajul cu piatra cubica numai prin Centrul Vechi cu strazile Lipscani, Gabroveni sau Covaci pana la legatura cu Splaiul, Dealul Mitropoliei, si in Parcul Carol sau Parcul Cismigiu… pe aleea care duce la „sahisti”.
Acum vreo doi ani s-au largit bulevardele, iar cu aceasta ocazie s-au scos „pietrele lui Halaicu” si s-au inlocuit cu placile de granit ale lui Oprescu… operatiune care a deranjat foarte mult circulatia pietonala, la care s-au adaugat si livrarea materialelor necesare inlocuirii cu mare intarziere.
Acum cateva zile plimbandu-ma pe „bulevard” am gasit o portiune, care dupa cate ori a fost de vreo doua-trei ori sapata pentru reparatii la cablurilor ingropate, arata acuma groaznic, cu placile de granit crapate…
Pana la urma ce facem, ajungem la piatra cubica… de altadata?
Pe Alexandru Bodea il puteti citi si pe blogul sau.
Dupa 2 ierni, soclul lu’ Mihaita de pe colt de la regimentul 30 garda a inceput sa se scuture de placile de marmura sau ce or fi pus ei acolo pe el. Dar de ce ma mir, asta e o problema nationala, cum sa tii placa lipita vertical de zid la locul ei.
eu mă mir că deja a ținut atît—
Fix acu’ vreo doua zile voiam sa fac o poza cu dalele sau ce mama lor sunt care au fost montate in statia de tramvai de la Lizeanu (sunt la fel cu toate chinezariile care au fost montate in ultimii ani in Bucuresti). Nu cred ca au mai mult de 2-3 ani de cand sunt montate dar deja au inceput sa se desprinda. La fel se intampla si cu dalele din statia de tramvai de la Perla. Bataie de joc si risipa de bani.
Piatra cubica nu se mai punea de mult pe trotuare ci numai pe carosabil (“carutabil” in formula de secol XIX). Piatra cubica era usor de intretinut daca era bine pusa. Am gasit recent un articol intr-un ziar din 1888:
“[…]pavarea cu piatră cubică a început subadministraţia d-lui general Manu, şi pe când pavagiul colectivist are nevoe în tot-d’a-una de reparaţiuni din causa reutăţii materialului, calea Griviţa şi altele datorite consiliului comunal conservator, sunt şi azi în cea mai bună stare.”